“În dragoste nu este nimic ne melodios.” Am primit acest dar sub formă de slove zilele trecute și l-am depozitat în suflet, așezându-l în centrul atenției mele pentru a gândi, a reflecta și mai ales, pentru a-l experimenta. Dragostea este partitura divină; sublimă, desăvârșită, sfântă. Omul crează disonanță prin corzile dezacordate ale sufletului său. In dezacord cu Divinitatea și în acordaj cu egoismul, simfonia iubirii este cântată precum un recviem sau ca un zgomot deranjant.
Găsirea păcii interioare, conectarea sufletului cu divinitatea și cu semenii este ceea ce înseamnă cu adevărat să trăiești un stil de viață luxos. Este un sentiment; un sentiment că îți trăiești împlinitor fiecare zi, fiind parte din binele lumii, fiind tu însuți un rai pentru cei care te înconjoară.
Indiferent cât de mult ne place să declarăm că suntem ființe preponderent raționale, adevărul de fiecare zi contestă declarațiile noastre și atestă faptul că sunt ființe preponderent emoționale.
Iubirea înseamnă în esență dorința de a fi absorbit într-o altă ființă. Este o îmbinare stranie, în care omul caută deopotrivă să se regăsească pe sine ca un complet, dar și să se piardă în căldura și puterea altuia. Iubim și dintr-un sentiment al incompletitudinii, din dorința de-a fi ajutați să ne reîntregim, să revenim la acel întreg primordial, edenic.
Ceea ce vei citi, draga mea, este un portret al tău, pictat cu slove care exprimă adevăruri venite din universul sufletului meu. Te previn că descrierile pe care ochii tăi frumoși le vor parcurge, sunt prea puține față de cât poate vorbi inima mea despre tine, fără slove.
Te-ai gândit vreodată că vom rămâne însetați unul după celălalt, cât trăim și în același timp, astâmpărați? Crezi și tu ca mine, Că izvoarele inimilor noastre nu vor seca oricât ne-am adăpa din ele?
Adesea excelența se confundă cu perfecțiunea sau desăvârșirea. Cu toate că excelența este drumul spre desăvârșire, ea înseamnă acel maxim posibil al oricărui lucru zilnic făcut cu dăruire, pasiune, determinare și cât mai aproape de perfecțiunea spre care tinzi. Excelența este un proces continuu, săvârșit pe etape, fiecare etapă conținând propria-i excelență.
Deși fiecare dintre noi este o poveste, adevărul neplăcut și dureros este că nu toți avem o poveste care merită să fie povestită și repovestită generație după generație; mai ales când este vorba despre o poveste de dragoste.
Paradoxul iubirii este că în ciuda regalității inegalabile, imensității intangibile, o găsești murdărindu-se, fără să se întineze, prin ghetourile mizere ale nepăsării, rănilor infecte din suflet și din carne.