Haidem să ne jucăm un joc de imaginație! Să ne imaginăm că banca cu care lucrezi te-a sunat și ți-a spus că are vești foarte bune pentru tine. Un donator anonim care te apreciază foarte mult, a decis să îți depună 86.400 de bani în contul tău în fiecare dimineață, începând de luni dimineața următoare. Asta înseamnă 864 lei pe zi, șapte zile pe săptămână, cincizeci și două de săptămâni pe an.
Când ți-ai făcut ultima dată un compliment? Cât de recent te-ai felicitat pentru ceva ce ai realizat? Pentru modul în care te-ai descurcat cu un anumit proiect, cu o anumită situație sau problemă? Când te-ai îmbrățișat în interiorul tău pentru tot ceea ce ești și faci? Când ți-ai spus "Mulțumesc!" pentru banii câștigați, pentru concediul reușit, pentru lucrurile pe care ți le-ai permis să le cumperi?
Toată natura ne învață că pentru a putea da sau a oferi trebuie ca mai întâi să ai ce. Nici un pom fructifer nu ar putea da delicioasele fructe dacă nu s-ar hrăni pe el mai întâi cu mineralele și nutrimentele din sol, dacă nu ar absorbi cu nesaț energia solară atât de necesare facerii și coacerii roadelor.
Așa cum știi deja și ai simțit pe propria-ți piele, cuvintele noastre au putere. Ceea ce auzi te afectează și ceea ce spui îi afectează pe ceilalți. Cuvintele au o putere spirituală puternică care pot ridica un om sau îl pot distruge. Bâtele și pietrele rănesc trupul dar cuvintele pot răni sau mutila sufletul.
Paradoxul iubirii este că în ciuda regalității inegalabile, imensității intangibile, o găsești murdărindu-se, fără să se întineze, prin ghetourile mizere ale nepăsării, rănilor infecte din suflet și din carne.
Într-o lume obsedată de obiecte, fii și tu printre aceia a căror obiective sunt relațiile armonioase! Data viitoare când vrei să pleci în căutarea fericirii, caut-o pe aproape, poate veni prin celălalt!
Suntem, azi într-o situație la graniță cu tragedia. Nu mai știm să plângem și nu mai știm să ne bucurăm. Indiferent de tonalitatea melodiilor pe care ni le cântă Dumnezeu, rămânem, la fel ca evreii acum 2000 ani, înțepeniți în ne-simțire, amorțiți în lipsa de sens. Când rămâi fără lacrimi este ca și cum ai rămâne fără Dumnezeu. Sau altfel spus, este ca și cum ai evacua verticala sensibilitate din existența ta.
Avem peste tot rețete de succes prezentate de o mulțime de specialiști care îți vor binele și sunt dispuși să te învețe tehnici de bunăstare. Și tot învățăm cum să devenim fericiți plătind cursuri, seminare, cărți, workshop-uri, etc., dar fericirea nu mai vine. Ne gonim pe noi înșine prin vacarmul dinafară pentru a fugi, parcă, de neliniștea din lăuntrul nostru.