Contează că trăiești, trăiește să contezi!

Ceea ce ne stresează este că ne gândim la prea multe lucruri deodată. Avem prea multe probleme pe care încercăm să le rezolvăm în același timp. Doar că nu putem și asta ne stresează, ne frustrează și ne inoculează ideea de incompetență.

Ceea ce nu este adevărat. Anumite lucruri pe care nu reușim să le facem nu sunt cauzate de lipsă de voință sau competență ci pentru că nu le împărțim pe etape sau bucăți. Mai ales sarcinile mari sau problemele mari sau chiar țeluri mari ne copleșesc din cauză că privim la magnitudinea lor și la limitele noastre.

Hai să luăm cel mai comun exemplu, necesitatea de a face sport, exerciții fizice. Câți dintre noi știm că pentru o viață sănătoasă, sportul este esențial? Marea majoritate, nu-i așa? Câți dintre noi facem sport regulat? O minoritate, așa e? De ce credeți că deși marea majoritate este convinsă de adevărul despre beneficiile sportului, cei care-l practică regulat sunt atât de puțini? Care este cea mai frecventă scuză?

Nu! Atunci de ce ne scuzăm în felul acesta? Acesta nu este o scuză reală sau rațională ci emoțională. Timpul îl traducem, în mare parte, ca emoție. De foarte multe ori, ceea ce știu că e important are mai puțină putere de auto-motivație decât ceea ce simt că îmi place și e bine să fac. Ceea ce nu este urgență, chestiune de viață sau moarte sau ceea ce nu ne aduce rezultate sau gratificare în cel mai scurt timp posibil, creierul nostru tinde să le amâne și să ne sugereze sarcini sau activități care ne fac plăcere. În mod instinctual, emoția bate rațiunea.

Modul în care gândim despre exercițiu fizic, de exemplu, este decisiv dacă ne apucăm sau nu de această activitate. Exercițiul fizic este ca spălatul pe dinți. Nu se întâmplă nimic miraculos dacă te speli pe dinți în fiecare zi, nu vezi vreo diferență între anul trecut și anul acesta. Dar dacă nu te-ai spăla pe dinți și nu te-ai ocupa de igiena ta orală, ai descoperi cât de important era să faci asta după ce rămâi fără dinți.

Dacă suntem, de exemplu, obezi și trebuie să dăm jos 50 de kg, ni se va părea o sarcină imposibilă după o săptămână sau o lună de efort și vom putea fi descurajați de dificultatea procesului în comparație cu nesemnificativele rezultate care există. Nu ne gândim atât de mult la ceea putem deveni ci la cât de mult ne doare acest proces.

De aceea, cele 50 kg de care trebuie să scap trebuie să fie trunchiate în unități mai mici. Să zicem că antrenorul îți spune că dacă te ții de tot ce îți spune el, vei putea să dai jos surplusul în 365 de zile. 365 de zile are 12 luni sau 53 de săptămâni. Dacă împarți 50 kg la 12 luni va trebui să dai jos 4,1 kg/lună. Dacă împarți la cele 53 de săptămâni, ai mai puțin de 1kg de slăbit în 7 zile.

Concentrarea trebuie să fie mereu pe rezultatele finale și nu pe cele imediate, pe bucuria atingerii scopului și nu pe durerea din timpul procesului, pe credința că vei reuși, nu pe frica de eșec. Emoțiile pe care le-am experimentat cel mai des sau mai intens în viață tind să fie dominante și sabotorii noilor emoții. Dacă frica de eșec a fost preponderentă în viața ta și ai stat cea mai mare parte în zona de confort deși cu rezultate mediocre sau chiar slabe, sentimentul reușitei va fi sabotat prin argumentele amintirilor dureroase din trecut, până vei renunța să-și mai asculți chemarea visului tău.

Dacă vrei să mănânci o balenă întreagă trebuie să o tai în bucățele și să o consumi la fiecare masă. La fel stau lucrurile și cu problemele mari, provocările mari, țelurile mărețe, etc. Consecvența bate talentul, frica, inteligența și îți garantează succesul.

Când o sarcina este prea mare sau neplăcută tindem să o amânăm: “mă ocup mai târziu!” Doar că mai târziul acesta nu micșorează problema și nici nu face să dispară ci dimpotrivă. Tot ce amânăm și la tot ce renunțăm pentru că ni se pare dificil are un efect negativ asupra imaginii de sine. Treptat ne pierdem încrederea în noi, în potențialul nostru și devenim anxioși, negativiști sau frustrați.

Cea mai importantă noțiune în gestionarea timpului este să știi ce-ți dorești cu adevărat și să-ți oferi suficiente motive ca să ajungi acolo. Întotdeauna ne mișcăm în direcția dorințelor noastre. Aproape orice îți dorești cu adevărat vei putea obține. “Dacă nu obții un lucru pe care-l dorești, fie nu ți l-ai dorit cu adevărat, fie ai încercat să te târguiești la preț”, scria poetul Rudyard Kipling.

Adresează-ți 5 întrebări importante pentru a putea obține mai multe de la viață:

1. Ce îmi doresc cu adevărat?

Claritatea este putere! Dacă la această primă întrebare răspunzi, de exemplu, că vrei să ai mai mulți bani atunci îți pot da 10 lei și ți-ai împlinit dorința. Dacă spui că vrei să mergi la sală, atunci fă câteva vizite pe acolo și ți-ai atins scopul. Dacă nu ai claritate, nu poți avea rezultate! Și dacă nu vei avea rezultate, vei îngroșa numărul celor care se lamentează că nu se poate.

O dorință care reflectă claritate în domeniul banilor a fi, de exemplu, să îți spui că vrei să ai 10.000 euro economie într-un an sau un milion euro cifra de afaceri/an, etc. Abia după ce ți-ai rezolvat importantul pas al clarității, le poți parcurge pe următoarele în vederea atingerii obiectivului tău.

2. Ce rezultate vreau să văd?

Trebuie să punem capăt unui defect de gândire și aici. Acela că acțiunile sau activitățile săvârșite înseamnă rezultate. Nu, acțiunile nu sunt rezultate deși unele pot aduce la rezultate. Dacă numim acțiunile rezultate atunci faptul de a fi ocupat este suficient. A fi ocupat nu este rezultat. Acesta este unul dintre motivele pentru care foarte mulți oameni sunt frustrați cu ceea ce fac la locul de muncă. Sunt ocupați cu tot felul de activități care nu aduc rezultate împlinitoare. Un rezultat împlinitor înseamnă să simți că ai contribuit la binele celorlalți, că ai învățat lecții prețioase și că vei fi răsplătit cum se cuvine pentru prestația ta. Nimic nu ne roade mai tare sufletul decât simțământul inutilității și lipsa de sens.

Așadar, stabilește rezultate specifice în fiecare domeniu al vieții unde vrei să crești: familie, relații, carieră, finanțe, dezvoltare personală, filantropie, etc.

3. Ce acțiuni concrete mă vor duce spre rezultate?

Rutina ne poate aduce fie ruina, fie recunoașterea. Succesul ca și eșecul sunt în esență rutină, rutina obiceiurilor bune sau a obiceiurilor greșite. În orice tip de rezultate, cea mai dificilă parte este să convingem creierul să facă acele acțiuni cu plăcere și în mod prestabilit, pe cât se poate. Cum facem asta? Prin repetarea acelor activități până când devin obiceiuri și chiar automatisme. Nu mai trebuie să luăm decizia dacă ne spălăm pe dinți sau nu, o avem prestabilită deja pentru că de mici am fost puși să facem asta chiar dacă prea puțin sau deloc, ne-a plăcut. După ce ai câteva luni bune sau ani de când conduci, nu mai trebuie să te gândești la tot procesul de a conduce. Au dispărut emoțiile și stresul de a ține cont de tot ce trebuie ținut cont ca atunci când ieși pe drum public să nu fii un pericol public. Orice obicei nou vrei să îl instalezi în viața ta, trebuie repetat de foarte multe ori până devine parte din tine.

Vor fi destule momente când deși ai tema bine făcută, vei eșua dar nu trebuie să fii descurajat. Chiar dacă ai avut rețete bune care au funcționat la alții dar la tine nu, perseverează. De fiecare dată când nu dau rezultate acțiunile noastre, este important să le evaluăm și să încercăm altfel. Nu uita că nu doar succesul este rezultat ci și eșecul. A fi înțelepți înseamnă să învățăm din ambele imediat după ce au avut loc.

4. Cine mă poate ajuta să ajung la rezultate?

Destule afaceri care încep și destule ținte pe care ni le propunem, ajung la obștescul final din cauza orgoliului și aroganței noastre. Așa cum și Solomon afirma cu mii de ani în urmă: “Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. (Prov. 16,18).

Destui dintre noi suntem prea mândri să cerem ajutorul altora care au trecut pe unde trecem noi. Umilința este cea care ne păzește de falimente stupide, eșecuri ce puteau fi ușor evitate sau greșeli pentru care am plătit destul de scump.

Cineva spunea foarte bine că “nu primim răspunsuri decât la întrebările pe care le adresăm”. E posibil ca să fie destui care nu vor fi interesați să te ajute dar cu siguranță vei găsi pe alții care vor fi încântați să te susțină. “Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide” (Iisus – Luca 11, 9.10)

5. Cum și cu ce voi contribui, la rândul meu, în viața celor de lângă mine?

Ai auzit, cel mai probabil, de legea contribuției. Aceasta enunță astfel: “În timp ce te dezvolți pe plan personal, ajută-i și pe alții să se dezvolte!” (John Maxwell).

Despre Benjamin Franklin s-au scris următoarele cuvinte: “Pe undeva, filantropia lui Franklin era religia lui. Să facă bine umanității era, din punctul lui de vedere, divin”. Dăinuim chiar și după moartea noastră în inimile celor pe care i-am ajutat să se ridice câtuși de puțin. Fii recunoascător celor care te-au ajutat să ajungi unde ești și pe măsură ce urci manifestă recunoștința acesta ajutându-i și pe alții să urce.

Ține minte că tot ce obții îți este împrumutat de Sus. Datorită faptului că Dumnezeu vrea să-ți facă bine, tu poți ajunge la acest bine. Același John Maxwell afirmă că “măsura succesului nu constă în numărul de oameni care te servesc, ci în numărul de oameni pe care îi servești”. Ia-ți timp să reflecți la aceasta!