Când ți-ai permis ultima dată luxul, extravaganța de a savura momente abundente de tihnă?
Avem peste tot rețete de succes prezentate de o mulțime de specialiști care îți vor binele și sunt dispuși să te învețe tehnici de bunăstare. Și tot învățăm cum să devenim fericiți plătind cursuri, seminare, cărți, workshop-uri, etc., dar fericirea nu mai vine. Ne gonim pe noi înșine prin vacarmul dinafară pentru a fugi, parcă, de neliniștea din lăuntrul nostru.
Suntem agitați nu din cauza lipsurilor ci din lipsa unui sens, din deficitul de țeluri înalte pe care să le urmăm. Avem urgențe și termene limită dar suntem la un prag de depresie pentru că abandonăm importantul, esențialul, rostul.
Amânăm premeditat odihna, până când credem că o merităm. Și când credem noi că o merităm? La finalitatea unei afaceri, unei case, unor studii doctorale, unei averi sau a vieții?
Este înțelepciunea de a alege să te repoziționezi, să te reconfigurezi, să te calibrezi pe o viața care merită trăită.
Fără agendă, fără termene, fără scadențe, fără telefoane, fără alții; doar cu tine însuți și Creatorul tău.
Nu mai alerga după fericire! Da, ai citit bine. Nu mai alerga după fericire, las-o să vină ea la tine. Am impresia că am definit fericirea prea pompos și i-am atribuit o aură pe care nu o are în fapt. Dacă există fericire, ea trebuie să fie accesibilă tuturor. Nu trebuie să gonim după ea s-o prindem ci s-o deprindem. Ea nu este suma realizărilor ci darul relațiilor armonioase.
Dacă trebuie să lupți precum un gladiator pentru a o avea sau dacă trebuie să mori ca să dai față cu ea, nu e vorba de fericire. Oare noi fugim spre fericire sau de fericire? Ne îndreptăm spre ea sau o îndepărtăm de noi?
Oprește lumea și coboară din ea! Dacă ceea ce faci, ceea ce lucrezi nu poate fi pus pe pauză o oră pe zi, o zi pe săptămână, o săptămănă la trei luni și o lună pe an, cel puțin, atunci renunță la ceea ce faci. Ascultă-mă, ai nevoie de stațiile astea în viață. Secretul succesului nu este în rats race ci în God’s Grace[*]. Nu într-un orar plin și suflet gol ci într-o inimă plină de recunoștință, de dăruire și o agendă golită de obligații inutile.
Lipsa liniștii este adesea din cauza neastâmpărului de a avea ce are și celălalt.
Avem rate în bancă nu pentru nevoi ci pentru pofte și gelozii materiale. Tihna unora se duce pe apa Sâmbetei în momentul căpătuirii altora. Nu ne mai bucură ceea ce am cumpărat ieri cât ne încântă ceea ce vom cumpăra mâine.
Îți găsești liniștea atunci când decizi să te bucuri de ceea ce ai deja, împreună cu cei pe care încă îi mai ai, cei dragi.
Avem nevoie de tihnă pentru a supraviețui civilizației care este avidă după înrobirea noastră. În momentele generoase de respiro reflectăm cine suntem noi de fapt, de unde venim, încotro ne îndreptăm. Oprirea intenționată ne eliberează de sub dominația lucrurilor și a oamenilor. Deși suntem oameni liberi din punct de vedere politic sau social, suntem oare liberi de sclavia lucrurilor?
Practic:
- Ia-ți zilnic porții consistente de liniște.
- Din timp în timp, deconectează-te de tot! De oameni, de muncă, de tot ce-ți amenință echilibrul
- Răsfață-te! Nu te apuca să cheltui pe nu știu ce plăceri goale ci oferă-ți momente de calitate.
- Alocă-ți ziua de sabat! Fă ca Dumnezeu. Muncește șase zile și oprește-te în a șaptea. Dar chiar oprește-te. Fără telefoane, fără activități cotidiene sau consumatoare de energie. Doar tu cu tine, cu ai tăi și Creatorul vostru
- Investește-te în alții! Pare greu de crezut dar atunci când alegi să faci lucruri mici, regulate cu dragoste pentru alții, primești porții mari de pace și împlinire pentru tine.
A, și nu uita, oprirea face parte din progres. Nu ești o mașină ci o „făptură atât de minunată”. Tihna este parte din succes! De fapt, tihna este timpul în care savurezi succesul! Succes… la tihnă!
[*]Tradus: „nu este cursă de șobolani ci grația lui Dumnezeu
