“Anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat.
Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulți dintre ei sunt numai necaz și trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
Cine cunoaște tăria mâniei Tale
și furia Ta, care este precum teama de Tine?
Învață‑ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înțeleaptă!”
Este cu adevărat un mare paradox cosmic că unul dintre cei mai buni profesori din toată viața se dovedește a fi moartea. Nicio persoană sau situație nu te-ar putea învăța vreodată la fel de mult pe cât te învață moartea. În timp ce cineva îți poate spune că nu ești corpul tău, moartea îți arată. În timp ce cineva îți poate aminti de nesemnificația lucrurilor de care te agăți, moartea le ia pe toate într-o secundă.
Întrebarea este, vei aștepta până în acel ultim moment pentru a lăsa moartea să fie profesorul tău? Simpla posibilitate a morții are puterea de a ne învăța în orice moment.”
„Trebuie să înveți din asta. O ființă înțeleaptă îmbrățișează complet și total realitatea, inevitabilitatea și imprevizibilitatea morții.
De fiecare dată când ai probleme cu ceva sau cineva, gândește-te la moarte. Cât de mult ar mai conta problema ta dacă mâine nu ai mai fi?
Chiar a meritat să îți petreci ultimele ore din viață ținând supărare pe cineva din te miri ce motiv pueril? Moartea “rezolvă” toate problemele dar trebuie să știi că viața nu este o rezolvare de probleme. Viața este un dar pe care îl primești în fiecare zi și de aceea trebuie să te bucuri de ea ca un copil care primește daruri. Dacă te-a supărat cineva, chiar merită să mergi la culcare cu această supărare și ultimul gând al tău să fie ocupat de persoana care te-a rănit? Nu este mai frumos, mai liniștitor și împlinitor ca ultimul gând al tău să fie la soț, soție, copii, Dumnezeu? Repet, dacă ai muri la noapte, care dintre toate problemele tale actuale au sens? Și dacă nu vei muri și vei mai trăi, de ce ar merita să te frămânți atât?
Imaginați-vă că un înger coboară și vă spune: „Pune-ți viața în rânduială! Nu te vei mai trezi din somn la dimineață.” Atunci vei ști că fiecare persoană pe care o vezi în acea zi, ai vedea-o pentru ultima oară. Cum te-ai simți? Cum ai interacționa cu ei? Te-ai deranja măcar cu micile ranchiuni și plângeri pe care le-ai purtat în jur?
Gândește-te cum ar fi dacă ai trăi așa fiecare clipă cu toată lumea. Viața ta ar fi cu adevărat diferită. Ar trebui să te gândești la asta. Moartea nu este un gând morbid. Moartea este cel mai bun profesor.
Nu ar trebui să fie nevoie de moarte pentru a te provoca să trăiești la cel mai înalt nivel. De ce să aștepți până când ți se ia totul înainte de a învăța să sapi adânc în tine pentru a-ți atinge cel mai înalt potențial? O persoană înțeleaptă afirmă: „Dacă cu o singură respirație toate acestea se pot schimba, atunci vreau să trăiesc la cel mai înalt nivel cât sunt în viață. Voi înceta să-i deranjez pe „oamenii pe care îi iubesc. Voi trăi viața din partea cea mai profundă a ființei mele.”Aceasta este conștiința necesară pentru relații profunde și semnificative.
Privește cât de insensibili suntem, adesea, cu cei dragi. Considerăm de la sine înțeles că sunt acolo și că vor continua să fie acolo pentru noi. Dacă ar muri? Dacă ai muri? Ce-ar fi dacă ai ști că în seara asta ar fi ultima oară când ai putea să-i vezi?
Ia-ți un moment să te uiți la lucrurile de care crezi că ai nevoie. Priviți cât timp și energie depunem în diverse activități. Gândește-te, dacă ai ști că vei muri într-o săptămână sau într-o lună, cum ar schimba asta lucrurile?
Gândește-te sincer la ce ai face cu ultima ta săptămână. Ce gând bun de contemplat, nu-i așa? Apoi gândește-te la aceasta: dacă acesta este cu adevărat ceea ce ai face în ultima săptămână, este și ce faci acum cu timpul tău? Ce ai făcut cu timpul în acestă săptămână? Îl irosești? Îl arunci? Îl tratezi ca și cum nu ar fi ceva prețios?
Să presupunem că trăiești viața fără gândul la moarte, iar îngerul morții vine la tine și îți spune: „Vino, este timpul să pleci!” Cu siguranță vei spune: „Nu, nu este corect! Ar trebui să-mi dai un avertisment ca să pot decide ce vreau să fac cu ultima mea săptămână. Ar trebui să mai primesc o săptămână.” Știi ce îți va spune moartea? „Ah, omule, ți-am dat cincizeci și două de săptămâni numai în acest an și ia în considerare toate celelalte săptămâni pe care le-ai avut în anii de până acum. De ce ai mai avea nevoie de una? Ce ai făcut cu toate acestea?” Dacă te întreabă asta, ce vei spune? Cum vei răspunde? Probabil: „Nu am fost atent… Nu credeam că contează.”
Dar cine trăiește cu acest nivel de conștientizare? Nu contează ce vârstă ai; acum respiri și s-ar putea să nu mai fie niciodată alta. Se întâmplă tot timpul – bebelușilor, adolescenților, persoanelor aflate la mijlocul vieții – nu doar bătrânilor. O singură respirație și au plecat. Nimeni nu știe când le va fi timpul, nu-i așa?
Deci, de ce să nu fii suficient de îndrăzneț pentru a reflecta în mod regulat la felul în care ai trăit săptămâna trecută? Dacă ai pune această întrebare oamenilor care sunt cu adevărat treziți, ei nu ar avea nicio problemă să-ți răspundă. Nu s-ar schimba nimic în interiorul lor. Nici un gând nu le-ar trece prin minte. Dacă moartea ar veni într-o oră, dacă moartea ar veni într-o săptămână sau dacă moartea ar veni într-un an, ei ar trăi exact la fel […]”. Cu alte cuvinte, își trăiesc viața pe deplin și nu fac compromisuri sau nu fac jocuri cu ei înșiși.
Conștientizat de acest fapt vei ajunge să fii în pace cu tine, cu Dumnezeu și cu semenii. Există o poveste a unui mare yoghin care a spus că în fiecare moment al vieții sale a simțit ca și cum o sabie i-ar fi suspendată deasupra capului legată cu fir din pânză de păianjen. Și-a trăit viața cu conștientizarea că era atât de aproape de moarte. Și acesta este adevărul: ești și suntem atât de aproape de moarte. De fiecare dată când te urci în mașină, de fiecare dată când traversezi strada și de fiecare dată când mănânci ceva, ar putea fi ultimul lucru pe care îl faci.
„A murit mâncând cina… A murit într-un accident de mașină, la două mile de casa lui… Ea a murit într-un accident de avion într-o călătorie la New York… S-a culcat și nu s-a trezit niciodată…” La un moment dat, așa a fost pentru cineva. Indiferent ce gândești acum, poți fi sigur că cineva a murit așa.
Nu trebuie să vă fie frică să discutați despre moarte. Nu te încorda în privința asta. În schimb, lasă această cunoaștere să te ajute să trăiești pe deplin fiecare moment al vieții tale, pentru că fiecare moment contează. Asta se întâmplă când cineva știe că mai are doar o săptămână. Poți fi sigur că îți vor spune că cea mai importantă săptămână pe care au avut-o vreodată a fost săptămâna trecută. Totul este de un milion de ori mai semnificativ în acea săptămână finală. Dar cum ar fi să trăiești în fiecare săptămână așa?
În acest moment, ar trebui să vă întrebați de ce nu trăiți așa. O să mori. Tu stii asta. Doar că nu știi când. Fiecare lucru va fi luat de la tine. Îți vei lăsa în urmă bunurile, pe cei dragi și toate speranțele și visele tale pentru această viață. Vei fi scos imediat de unde te afli. Nu vei mai putea ocupa rolurile pe care ai fost atât de ocupat să le joci. Moartea schimbă totul într-o clipită. Aceasta este realitatea situației.
Și nici atât de valoroase sau importante. Dacă atunci când mori nu poți lua cu tine nici un lucru, înseamnă că viața nu este despre lucruri. Viața este despre tot ce poți lua cu tine în moarte! Poate ar fi bine să verifici cine ești. Poate ar trebui să cauți mai în profunzime sensul vieții.
Frumusețea îmbrățișării adevărurilor profunde este că nu trebuie să-ți schimbi viața, ci schimbi doar modul în care îți trăiești viața. Nu este ceea ce faci; este despre cât de mult, intens trăiești fiecare zi. Să luăm un exemplu foarte simplu. Ai ieșit afară de mii de ori, dar de câte ori ai apreciat cu adevărat faptul că te poți deplasa singur fără să depinzi de cineva? Cât de des te-ai bucurat că ești sănătos și în formă?
Imaginează-ți o persoană într-un pat de spital căreia tocmai i s-a spus că mai are o săptămână de trăit. Acea persoană poate că ridică privirea spre doctor și spun: „Pot să ies afară? Pot să mă mai uit la cer doar o dată?” Dacă afară ar ploua, ar vrea să mai simtă ploaia doar o dată, sau dacă este soare ar dori să mai fie mângâiați de razele lui încă o dată. Pentru acea ființă, acesta ar fi cel mai prețios lucru. Dar tu nu vrei să simți ploaia, fugi și te acoperi și ești supărat că plouă. Ești atât de indignat că este foarte cald.
Ce anume nu ne lasă să ne trăim viața? Ce este în interiorul nostru care ne împiedică să ne bucurăm de viață?
Răspunsul meu este FRICA. Dar nu frica de moarte, ci frica de a trăi un non-sens. Frica de rispire a propriei existențe. De viață ne temem mai mult decât moarte. Această parte a noastră este atât de ocupată să încerce să se asigure că următorul lucru merge bine, încât nu putem fi aici acum și să trăim viața. În tot acest timp, moartea ne urmărește pașii. Nu vrei să trăiești înainte să vină moartea? Probabil că nu veți primi un avertisment. Cei mai mulți dintre oameni nu primesc un avertisment.
„Așa că începe să folosești fiecare zi pentru a renunța la acea parte speriată din tine care nu te va lăsa să trăiești pe deplin. Din moment ce știi că vei muri, fii dispus să spui ceea ce trebuie spus și să faci ceea ce trebuie făcut. Fii dispus să fii pe deplin prezent fără să te temi de ceea ce se va întâmpla în clipa următoare. Așa trăiesc oamenii când se confruntă cu moartea. Poți să faci și asta, pentru că te confrunți cu moartea în fiecare moment.
Învață să trăiești ca și cum te-ai confrunta tot timpul cu moartea și vei deveni mai îndrăzneț și mai deschis.
Abia atunci vei fi experimentat pe deplin viața și vei elibera partea din tine căreia îi este frică să trăiască. Nu există niciun motiv să-ți fie frică de viață. Și frica se va estompa odată ce vei înțelege că singurul lucru pe care trebuie să îl obții de la viață este creșterea care vine din experimentarea ei. Este împlinirea dezideratului divin, a sensului dat de Creator încă de la geneza noastră: “Creșteți și prosperați!” Viața însăși este cariera ta, iar interacțiunea ta cu viața este cea mai semnificativă relație a ta.”
Tot ceea ce faci este doar să te concentrezi pe un subset mic al vieții în încercarea de a da vieții un sens. Ceea ce dă de fapt sens vieții este dorința de a o trăi. Nu este un eveniment anume; este dorința de a experimenta evenimentele vieții.
Ai fi chiar acolo, savurând și bucurându-te împreună cu acea persoană. Ți-ar face plăcere să auzi cuvintele pentru că ar fi ultima conversație pe care ai avea-o vreodată. Dacă ai aduce acest tip de conștientizare în fiecare conversație? Așa se întâmplă când ți se spune că moartea este la colț: te schimbi, viața nu se schimbă. Adevăratul căutător se angajează să trăiască așa în fiecare moment și nu lasă nimic să-l oprească. De ce ar trebui să te oprească ceva?
Dacă te provoci să trăiești ca și cum ar fi ultima ta săptămână, mintea ta poate veni cu tot felul de dorințe suprimate. S-ar putea să înceapă să vorbească despre toate lucrurile pe care ți-ai dorit întotdeauna să le faci și s-ar putea să crezi că ar fi bine să le faci. Vei vedea în curând că acesta nu este răspunsul. Trebuie să înțelegi că încercarea noastră de a obține experiențe speciale în viață este cea care ne face să ratăm experiența reală a vieții. Viața nu este ceva ce obții; este ceva ce experimentezi. Viața există cu sau fără tine. Se întâmplă de mii de ani. Pur și simplu ai onoarea de a vedea o bucată mică din ea. Dacă ești ocupat să încerci să obții ceva, vei rata felia pe care o experimentezi de fapt. Fiecare dintre experiențele vieții este diferită și fiecare experiență merită să fie trăită. Viața nu este ceva de irosit. Este cu adevărat prețios.
Uite cât de prețioasă devine viața când îți imaginezi că mai ai doar o săptămână de trăit. Cât de prețioasă ar fi viața dacă nu ar exista moartea? Ai pierde fiecare secundă din ea pentru că ți-ai da seama că o vei avea întotdeauna. Lipsa este cea care face lucrurile prețioase. Lipsa unei persoane iubite dar care nu mai este, face ca o piatră simplă primită de la ea, să devină o bijuterie rară.
Deci moartea dă de fapt sens vieții. Moartea este prietena ta. Moartea este eliberatorul tău. Haidem să nu ne mai temem de moarte. Să încercăm să aflăm ce ne spune. Cel mai profund mod de a învăța să trăiești este să iei fiecare moment din viața ta, și să realizezi că ceea ce contează este să-l trăiești pe deplin. Dacă trăiești fiecare clipă din plin vei avea o viață mai plină și nu va trebui să te temi de moarte.
Ți-e frică de moarte pentru că tânjești la prea multe din viață. Ți-e frică de moarte pentru că ai ajuns să crezi că ai ceva special de obținut de la viață dar nu ai experimentat,încă, acel lucru. Mulți oameni simt că moartea le va lua ceva. Cel înțelept își dă seama că moartea îi dă constant ceva. Moartea dă sens vieții tale. Tu ești cel care îți aruncă viața; pierzi fiecare secundă din ea. Te urci în mașină, conduci de aici până acolo și nu vezi nimic. Nici măcar nu ești acolo. Ești ocupat să te gândești la ce vei face în continuare.
Ești cu o lună înaintea ta, sau chiar cu un an. Nu trăiești viața; esti o minte vie. Deci tu ești cel care îți arunci viața, nu moartea.
Te face să spui: „Doamne, o să pierd asta. O să-mi pierd copiii. Aceasta ar putea fi ultima dată când îi voi vedea. De acum înainte le voi acorda mai multă atenție soției, și tuturor prietenilor și celor dragi mei. Vreau să obțin mult mai mult din viață!”
Nu ai nimic de luat pentru că ești deja împlinit. De aceea, ființa înțeleaptă este întotdeauna gata să moară pentru că experiența ei este deja întreagă și completă. Să presupunem că ai iubit muzica mai mult decât orice altceva. Întotdeauna ți-ai dorit să auzi compoziția ta clasică preferată interpretată de orchestra ta preferată. Acesta a fost visul vieții tale. În cele din urmă, se întâmplă. Ești acolo și chiar o auzi. Te umple complet. Primele note te ridică exact pe acele culmi ale exaltării pe care ți le-ai imaginat. Acest lucru ne arată că este nevoie doar de un moment pentru a fi absorbit de o pace transcendentală. Chiar nu ai nevoie de mai mult timp înainte de moarte; ceea ce ai nevoie este o experiență mai profundă în timpul care ți se oferă.
„Acesta este modul de a trăi fiecare moment din viața ta. L-ai lăsat să te umple complet. L-ai lăsat să te atingă până în adâncul ființei tale. Nu există momente care să nu poată face asta. Chiar dacă se întâmplă ceva groaznic, priviți-l doar ca pe o altă experiență de viață. Moartea ți-a făcut o mare promisiune în care poți găsi pace profundă.
Așadar, în loc să ne pierdem în discuții mentale banale sau negative, de ce să nu contemplăm natura temporală a vieții? De ce să nu te gândești la ceva semnificativ? Nu-ți fie frică de moarte. Lasă-o să te elibereze. Lasă-o să te încurajeze să experimentezi viața pe deplin. Dar ține minte, nu este viața ta.
Nu pierde o clipă din viață încercând doar să faci alte lucruri să se întâmple; apreciază momentele care ți se oferă.
Extras din: Jefferson A. Singer. „Sufletul nelegat”. Apple Books.
