“Cine sunt aceia care zboară ca niște nori,
ca niște porumbei spre cuiburile lor?”(Isaia.60:8)
Se spune că, odată, păsările nu aveau aripi. Pământul mișuna de tot felul de ființe dar cerul era pustiu. Astfel că Dumnezeu s-a gândit să facă ceva în sensul acesta. S-a adresat tuturor ființelor cu rugămintea de a le atașa pe corp o pereche de aripi. Pentru motivele că vor avea o greutate în plus pe care trebuie să o care și că pe cer stau doar norii, au refuzat toate cu excepția păsărilor. Astfel că Dumnezeu le-a dat acestora o pereche de aripi și le-a spus cum să le folosească. Ce incredibilă experiență de viață au avut! Nu le venea să creadă cât de frumos este totul privind de sus. Câtă libertate!
Doar că după un timp au apărut vânătorii care tot doborau pe câte una cu săgețile lor nemiloase. În fața acestui pericol unele au coborât și n-au mai zburat niciodată. Acestea sunt păsările de curte. Altele, după ce au trăit plăcerea zborului, deși în pericol de moarte, au continuat să zboare și să se înalțe tot mai sus astfel încât săgețile să nu le ajungă. “Este mai onorabil să mori în timpul zborului decât să trăiești târându-te pe pământ!”, obișnuiau să-și zică păsările care au rămas să brazde și azi văzduhul.
Condiție sau limitare?
Dacă ai trăit la țară este foarte posibil ca în gospodăria părinților tăi să fi avut păsări de curte. Dacă le analizezi puțin, descoperi că și ele au aripi precum suratele lor care zboară de deasupra lor. Atunci ele de ce nu zboară?
Pentru ele grăunțele sunt mai importante decât zborul. Cineva spunea că idealurile găinii sunt să găsească o nouă grămadă de pleavă. Everestul lor este fiecare vârf al acestei grămezi. „Bunăstarea” pentru ele se găsește la sol. În ograda orătăniilor este un oarecare confort și siguranță. Stăpânul le oferă necesarul zilnic de grăunțe și iarbă. Însă este și un loc în care zborul este interzis și decretat ca fiind obrăznicie. De fiecare dată când o găină își depășește limitele, gardul curții, este prinsă de stăpân și i se taie din aripi. Astfel că viața de dincolo de gard este prin definiție ceva la care nu trebuie să aspiri. Ceea ce nu știu găinile este că hrana lor este în mare parte ceea nu consumă stăpânul și ceea ce aruncă stăpânul. Astfel că ceea ce este socotit abundență sunt de fapt resturi. Ceea ce ți se spune mereu poate deveni crez pe care greu îl schimbi, iar păsările de curte cred că stăpânul le vrea binele.
O mare parte dintre noi, avem aceeași mentalitate precum a acestor necuvântătoare. Dacă avem asigurat minimul necesar, de ce am risca să depășim limitele unde nu ne este nimic promis? Dacă eșuăm și suntem nevoiți să ne întoarcem în curtea păsărilor, nu vom ajunge de râsul curcilor? Și astfel gândim că e mai bine să rămâi o pasăre de curte care mănâncă, scurmă după râme, face câte un ou și se întoarce de fiecare dată în coteț. E mai rentabil să-ți crească burta decât aripile. Așa îl faci pe stăpân fericit. Păsările care zboară deasupra sunt niște rebele, slabe și nefolositoare pentru fermier.
Iar viața de curte este mai periculoasă decât cea petrecută în văzduh. Viața privită doar din perspectiva orizontală este cea în care consumi și ești consumat. Dar nici pe asta nu o știu găinile, care sunt preocupate să-și umple mereu gușa. Cu cât crești în greutate, cu atât pierzi mai mult în înălțime. Nu poți zbura destul de sus cu burta plină! Dar cu cât te înalți, cu atât vezi mai bine și mai departe. Ceea ce nu mai știu găinile este că viața lor este pentru festinul stăpânului. După fiecare găină care ajunge în supă, restul orătăniilor se bucură că ele au avut noroc și își văd mai departe de grăunțe și alte diverse nimicuri.
Foamea ne deschide aripile! “Stay hungry!”, spunea Steve Jobs. Nu te mulțumi doar cu ceea ce ți se dă și nu crede că ceea ce primești este tot ceea ce există. Cercetează toate lucrurile și păstrează doar ceea ce îți este de un real folos în dezvoltarea ta completă.
Nu trebuie să fii bun în ceea ce faci doar pentru a face altora o impresie bună. Excelează pentru că, pur și simplu, nu-ți poți permite să fii un mediocru. Îți crești aripile și îți exersezi zborul cu fiecare provocare pe care viața ți-o oferă.
Nu uita că viața este mai mult decât hrană, îmbrăcăminte și construirea unui adăpost în interiorul gardului. Viața este despre zbor, în primul rând. Și ce poate fi mai interesant decât să zbori și să-ți găsești, în același timp și hrana? Dacă faci ce-ți place vei ajunge să ai și ceea ce-ți trebuie. Și ca să te înalți tot mai sus, trebuie să dai drumul la tot ce trage în jos.
În curtea găinilor împlinirea este găsită în ce și câte deții. Dar în zbor vei descoperi că împlinirea constă în libertate. În zbor, farmecul îl are cerul și cu cât zbori mai sus cu atât te simți mai aproape de destinație, Paradisul.
Sensul vieții este în zbor și nu ai nevoie de aripi ca să fii la înălțime, trebuie doar să crezi în libertate și în nelimitat. Cerul nu este limita ci este provocarea pe care Creatorul ne-a pus-o înainte. Mai puține grăunțe dar mai multe lecții de zbor! Nu te mai mulțumi doar cu ceea ce primești ci descoperă ceea ce tu poți obține. Nu mai asculta povești despre “eroii” de coteț ci lasă-te inspirat de cei care deja săgetează văzduhul.
ci să faci ceva măreț din existența ta.
