Sunt câteva săptămâni de când partenerul meu a plecat de la mine. În mintea mea sunt o grămadă de gânduri care mă fac să sufăr și să plâng mereu. Când a plecat mi-a spus, sec, faptul că nu e vina mea, doar că nu mai vrea să fim în relație. Cum să trec peste această despărțire și cum să îmi găsesc iar liniștea? Simt că nu mai pot trăi fără el, nu-mi văd viața fără el.
Dragă M,
Mai întâi de toate îmi exprim compasiunea față de durerea inimii tale. Îmi pare rău că treci prin ceea ce treci, dar te asigur că poți să treci prin ceea ce treci. Faptul că “nu vezi viața fără el, că nu poți trai fără el”, este doar o opinie, sunt gândurile în urma pierderi, și nu realitatea în sine. Nu suntem creați să depindem cu viața, unul de celălalt, ci doar să ne bucurăm de celălalt. Când trecem prin despărțire, dispare pentru o vreme bucuria de a fi cu celălalt, dar rămân destule bucurii de a trai, cum ar fi de exemplu, viața în esența ei.
În cele ce urmează îți voi povesti câteva lucruri legate de durerea despărțirii și rămâne în seama ta să alegi ceea ce se potrivește cu tine și să aplici în vederea vindecării rănilor tale sufletești.
Una este să pierzi o persoană dragă și alta este să te pierzi pe tine. O pierdere pe care nu o gestionezi bine și o inimă nevindecată complet în urma despărțirii te pot transforma într-o victimă pe viață, aflată de partea întunecată a dragostei. De asemenea, te pot ține prizoniera unui trai neîmplinit, având o capacitate redusă de a iubi și de a fi iubită. Ai tot dreptul din lume să plângi, este normal. Ai tot dreptul să fii furioasă, cine te-ar putea judeca pentru asta, nu? Dar, nu atribui despărțirii consecințe permanente când de fapt este o chestiune sezonieră. Nu lăsa durerea pierderii să-ți răpească bucuria de a fi. Nu îți lega sensul vieții de un eveniment al vieții, adică cel al despărțirii. Te-aș încuraja să gândești diferit: “cine a plecat de la mine nu a fost vrednic de mine!”. Nu te învinovăți nefondat și nu căuta să te flagelezi cu anumite metehne pe care le-ai putut avea pe parcursul relației. Nimeni nu este perfect și cei care rămân împreună toată viața, nu o fac pentru că sunt perfecți, ci perfectibili. Nu te desconsidera față de persoana pentru care te-a lăsat, dacă din acest motiv a plecat. Nici acea persoană nu este perfectă, este doar diferită și nouă, iar el ales-o nu pentru că tu ai avut prea multe minusuri, ci pentru că el nu a știut să valorizeze atuu-rile tale. Stabilește un timp în care vei plânge plecarea lui și după aceea, treci mai departe. Nu uita că cel mai important dar pe care îl poți da inimii tale este să-i redai liniștea. Da, liniștea, și ea este decât în decizia și alegerea ta. “Trebuie să îți tratezi inima cu aceeași grijă cu care ți-ai îngriji un picior rupt.” – Katherine W. Thomas. Nu te izola de cei care te iubesc și nu le întoarce spatele celor care sunt gata să-ți țină inima în mâinile lor. Nu putem evita să fim răniți, dar putem alege să nu devenim prizonierii pierderii unei iubiri.
Trebuie să fie clar în mintea ta faptul că devreme ce ai fost părăsită de cel pe care l-ai iubit, nu ai fost părăsită de Iubirea însăși. Iubirea nu este omul pe care îl iubești, Iubirea este o trăire divină care trebuie să rămână cu noi și în noi chiar dacă persoana iubită pleacă. Reține, nu a plecat Iubirea, ci persoana pe care am iubit-o! Dacă nu vei continua să iubești, în inima ta se va dori instalată ura. Dacă urăști pe cel care te-a părăsit, înseamnă că nu l-ai iubit niciodată cu adevărat. Ura nu te vindecă de durerea pierderii, ci te ucide câte puțin în fiecare zi. Iartă-l și dorește-i binele, binecuvântează-l și mulțumește-i pentru tot ce ai primit de la viață prin el. Scriitorul Kahlil Gibran a scris la un moment dat: “Dacă iubești pe cineva, lasă-l să plece, pentru că dacă se va întoarce, va fi al tău pentru totdeauna. Dacă nu revine, înseamnă că nu a fost niciodată al tău cu adevărat.” Deși, în momentul în care treci prin durerea despărțirii, nu vezi lucrurile așa, adevărul este că tocmai faptul că pleacă dovedește că nu a fost omul potrivit pentru tine. Nu ai nevoie de un om de care să ai mereu grijă să nu plece, ci de un om care să aibă o singură grijă majoră, aceea de a îngriji cu dragoste ființa ta. Deci, nu renunța la dragoste pentru că omul iubit a renunțat la tine. Trăiește mereu în iubire și la vremea potrivită vei întâlni pe cineva care se va simți onorat și binecuvântat să te iubească.
Cel mai de temut profesor este durerea, dar cei care au fost atenți la lecțiile durerii, au devenit cei mai frumoși oameni. Elisabeth Ross, a scris uimitoarele cuvinte pe care doresc să le împărtășesc cu tine: “Cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care s-au confruntat cu înfrângerea, cu suferința, cu zbuciumul, cu pierderea și care și-au găsit propriile resurse de a ieși din prăpastie. Acești oameni au o apreciere, o sensibilitate și o înțelegere a vieții care îi umplu de compasiune și de blândețe, având o capacitate deosebită de a iubi. Oamenii frumoși nu apar de nicăieri.” Da, durerea este de nedorit, dar dându-i un sens, putem să descoperim că în cealaltă mână a ei se află o mulțime de daruri și lecții de viață. Învață mai întâi despre tine. Uneori ne abandonăm în brațele cuiva care ne promite iubirea pentru că purtăm în noi anumite răni ale abandonului și respingerii din copilărie. Dacă ai fost fermecată de complimentele lui, înseamnă că suferi de lipsă de validare și apreciere, răni produse de cei care trebuia să ți le ofere când erai copil. Dacă în brațele lui ți-a găsit siguranța instant, este pentru că ți-a lipsit de mică brațele tatălui, afecțiunea și aprecierile lui. Dacă te-a prins ca un foc de miriște flama îndrăgostirii poate fi și din cauză că nu ai simțit niciodată căldura paternă sau maternă. Ce alte lecții ai mai putea învăța despre tine? Poate fi vorba și despre lipsa stimei de sine? Sau cum stai la capitolul acceptării necondiționate ale sinelui? Câtă încredere în tine ai? Nu cumva ai abandonat întreaga ta ființă în mâinile lui așteptând ca el să-ți dea un sens, sau el să-ți fie furnizorul exclusiv al fericirii? Cât din tine ai fost tu atâta timp cât ai fost cu el, și cât ai fost împrumuturi din el sau altcineva? Lecțiile unei povești de iubire pot fi costisitoare, dar dacă dobândești înțelepciune, nu ai ce să regreți. Închei cu acest citat înțelept al lui Paulo Coelho: “Cine a pierdut ceva ce credea că este pentru totdeauna al lui, ajunge în cele din urmă să-și dea seama că, de fapt, nimic nu-i aparține.”