M-a rănit de atât de multe ori și atât de tare. Inima mea este sfâșiată de durere iar partenerului meu nici nu pare să îi pese. Nu am mâncat de două zile și de tot atâtea nopți nu dorm și plâng.
Nimic nu mai pare să îl sensibilizeze și simt că toate lacrimile mele curg în van. Ce mă sfătuiți să fac?
Când suferim pe baza rănilor făcute de alții, avem, fără să conștientizăm tendința de a ne pedepsi tot pe noi. Cumva vream să-l pedepsim pe celălalt pentru durerea noastră prin tot felul de acțiuni și atitudini care tot pe noi ne afectează. Încercăm să îi atragem atenția noastră prin acțiuni și atitudini care ne fac tot nouă rău, cum ar fi: alegem să nu mai mâncăm, să stăm cât mai mult timp triști și reușim asta prin faptul că ne tot dăm înapoi în minte scena care ne-a întristat. Alții tind spre extreme: amenințări cu părăsirea partenerului, șantaj sau chiar amenințări sau tentative de suicid.
Sfatul meu este să nu te învinovățești tot pe tine pentru durerea pe care partenerul ți-o provoacă și sub nicio formă să nu te pedepsești și tu așa cum el o face prin indiferența de care dă dovadă. Amintește-ți că inima ta este un dar pe care l-ai oferit celuilalt, prin urmare, o poți lua oricând înapoi, dacă nu te tratează cu respect. Nimeni nu te poate deține și nu trebuie să dai nimănui voie să mărșăluiască cu bocancii în sufletul tău fragil.
Cine te tratează cu răutate, nu te merită și orice gest de iubire ai face pentru o astfel de persoană, nu vei primi decât tot neiubire înapoi. Există un adevăr greu de acceptat de către noi, acela că este posibil ca partenerii noștri aleg să nu ne mai iubească, nu pentru că am fi vinovați de ceva impardonabil, ci că așa au decis ei. Și că orice am face nu va schimba, în general, decizia lor. Putem doar să amânăm inevitabilul, cerșindu-le atenția. Cine a decis că nu va mai avea grijă de inima ta, rareori se va mai răzgândi, indiferent cât de sensibil te comporți cu inima lui/ei.
De ce ai continua să uzi cu lacrimile tale o inimă împietrită față de tine? Este o mare risipă! Afirm cu tărie și convingere, dragostea nu se cerșește niciodată, de la nimeni. Cea mai umilitoare poziție pe care o poate lua cineva este să se pună, precum un cerșetor, în fața partenerului și să-l implore să-l iubească. Nimeni și niciodată nu ar trebui să facă asta! Viața ta fericită nu stă într-un om ci în alegerile tale. Nu există om care să te facă fericit decât dacă și el a decis asta. Fericirea ta este treaba ta iar dacă cineva vrea să îți dea o mână de ajutor, cu atât mai bine. Însă, amintește-ți că nimeni nu este obligat să o facă.
Vei rămâne, posibil, doar tu cu tine însuți și asta nu trebuie să te deprime. Desigur că în prima fază intri într-un soi de anxietate, e normal. Uneori, tocmai din motivul de a nu sta cu noi, stăm cu alții și mă întreb dacă nu tocmai faptul că nu am stat suficient cu noi, ne temem de plecarea celorlalți din viața noastră. Prea mulți dintre oameni au fost atât de greșit învățați despre cum să se raporteze la ei înșiși. Am fost învățați că dacă ne place de noi, suntem narcisiști; dacă ținem la noi, suntem egoiști; dacă ne iubim pe noi înșine, suntem egolatri. Alții, tot alții, contează. “Dă altuia ce este mai bun, mai mare, mai valoros, mai nou, dă-te pe tine dacă ți se cere”, a fost un refren pe care l-am auzit mult prea mult.
Și cei mai mulți dintre noi ne-am trezit într-un târziu că nu ne cunoaștem, că nu ne place de noi, că am devenit niște slugarnici ai dorințelor celor care ne țin dependenți de ei cu fărâme de atenție. Într-un final, nu puțini dintre oameni, au fost aruncați din viețile celorlalți precum un ambalaj de înghețată, la coșul existenței lor. Partea și mai ciudată este că ni s-a spus că tot noi suntem de vină. Mda, o vină avem într-adevăr! Suntem “vinovați” că nu știm să trăim cu răutate față de nimeni și mai avem o vină, aceea că de-a lungul timpului ne-am făcut prea mulți prieteni pe care ne-am bazat prea mult și nu am reușit să ne împrietenim cu noi și să ne bazăm mai mult pe noi. Cel mai de nădejde prieten al tău, trebuie să fii tu.
De la tine ar trebui să primești cele mai multe încurajări, cele mai pozitive feedback-uri, cele mai constructive critici negative. Ai grijă de tine, dacă tu nu o faci, nimeni nu o face. Răsfață-te, bucură-te de tine, sărbătorește-ți victoriile, fii mereu acolo pentru tine, la bine și la mai dificile. Alege să devii cea mai bună versiune a ta de om și de partner, când tu te schimbi poți deveni un factor de schimbare și în viața partenerului tău, dar nu este obligatoriu. Nu te desconsidera și nu lăsa pe nimeni să o facă! Nu fă alegeri bazate pe stări emoționale pasagere, ci cântarește la rece fiecare decizie cu avantajele și dezvanatajele ei. Eu cred că majoritatea relațiilor care sunt în anotimpul lor mai rece, pot trece prin el spre o frumoasă și ne mai întâlnită primăvară. Este nevoie de amândoi să se întâmple asta, dar tu fă-ți partea ta. Dacă se va ajunge la o despărțire, atunci să fie pentru că ai devenit un om atât de minunat încât partenerul tău nu se mai suportă pe sine în preajma ta.