O inimă liniștită este viața trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.
Împăratul Solomon în cartea Proverbele 14,30
Nimic nu-i deranjează pe unii mai tare decât binele și bunăstarea celorlalți. Încep să aibă insomnii imediat cum cel cu care făceau naveta cu autobuzul își cumpără mașină, cel care era vecin cu ei la arhivă în subsolul firmei este luat mai sus cu cinci nivele, oierul devine bancher, stagiarul este ales în executiv și anonimul devine celebru înaintea lor.
Ești om de valoare dacă te poți bucura neprefăcut cu cei ce se bucură, dacă poți să aplauzi liber pe cel care ți-a luat-o înainte, dacă nu invidiezi pe cel care a ajuns în fața blițurilor iar tu ai rămas tot în spatele lor, dacă la un moment dat vei înțelege că măreția ta constă atât în a fi sufleur cât și a interpreta pe scenă.
Cuvântul invidie vine din latinescul lividus care mai înseamnă și “palid, livid”. Astfel că invidiosul este un bolnav a cărei boală se vede indiferent de fardul pe care-l aplică (zâmbet, politețe, falsă smerenie și duhovnicie).
Invidia, scria Sfântul Vasile cel Mare este “tristețe pentru succesul aproapelui”. Invidiosul nu suferă atât de tare pentru răul care i se întâmplă lui cât suferă pentru binele care se odihnește peste semenul său.
Invidiosul dovedește prin patima sa că nu si-a găsit rostul în viață, că și-a ratat chemarea la măreție. El nu si-a găsit nordul și din cauza aceasta este mai tot timpul în stres, în alertă.
Ceea ce-l tulbură pe invidios este competența, performanța și poziția celui invidiat. Dacă îi va sta în putere, invidiosul va încerca să demoleze public toate acestea trei reușite ale presupusului rival. Iar scopul scuză mijlocele. Invidiosul este în concurență cu toți, mai puțin cu el însuși. De obicei invidiosul este fie un plafonat, limitat, demodat, leneș, fie parvenit, incompetent, frustrat.
Ai nevoie în primul rând de voință și de puterea de a-ți recunoaște viciul. Apoi e nevoie de schimbarea minții și a inimii. În al treilea rând trebuie să alegi să concurezi doar cu tine însuți și să-ți asumi și transpirația nu doar laurii succesului.
Dovedesc lipsă de invidie atunci când îl voi ridica pe umerii mei pe acela care a luat locul întâi, pentru că până la acel moment voi fi realizat, deja, că nu acela care te-a depășit este rivalul tău ci tu care n-ai dat totul ca fi în frunte.
Prin nimic nu se dovedește calitatea ta umană, caracterul tău decât în funcție de reacția ta la binele altuia.
