Creat să fii mai mult decât ești acum!

Scoicile din familia Xenophoriadelor sunt pe cât de remarcabile pe atât de ciudate. Numele speciei este de origine la latină și înseamnă “purtător de străini”. De ce a primit numele acesta? Fiindcă, de-a lungul vieții ei, acest tip de vietate își cimentează efectiv pe propria cochilie alte scoici, pietre, corali și alte obiecte asemănătoare. Cu cât scoica crește mai mult, cu atât se înmulțesc obiectele de pe “casa” acesteia.

Dar de ce își lipește xenophoria acestea pe ea? Să se camufleze. Scoicile și celelalte obiecte lipite pe ea formează un fel de scut de apărare. Totodată, mărimea acestui “OZN” subacvatic transmite potențialilor prădători impresia că au de-a face cu un adversar puternic.

Dar împodobirea acesta își cere prețul ei. Căutarea și lipirea altor scoici, pietre și corali ia timp și energie. Cea mai mare parte din viața acestei scoici este dedicată strategiilor și acțiunilor de camuflare și de apărare. Frica face ca vietatea să arate straniu. Și mai este ceva, cu cât casa este mai încărcată cu atât este mai grea, fapt ce obligă xenophoridele să-și trăiască viața și să-și caute hrana pe fundul oceanului.

Xenophoridele se aseamănă foarte bine cu cei mai mulți dintre noi oamenii.

Frica ne jefuiește de bucuriile vieții. Stăm în propriile cochilii pe  care le împopoțonăm ca să fim remarcați fără a face neapărat ceva remarcabil.

Ne consumăm energiile pentru un confort periferic și alegem, mai degrabă, să supraviețuim decât să excelăm în a face ceva bun. Frica de a nu fi descoperiți cu vreun defect ne-a făcut niște cârcotași ofensivi. În loc să făurim o nouă minune a lumii, ne investim cu totul în a ne săpa o peșteră.

Supraviețuirea a devenit o mentalitate patologică. Platitudinea devine noua altitudine,  periferia este numită piață centrală iar pasivitatea este noua acțiune.

E atât de gravă această mentalitate deoarece oamenii care o au dezvoltă o filozofie conform căreia această stare este cea mai bună pe care o poți avea – e foarte bine așa!

Nu sunt fericit, nu trăiesc la potențialul divin pus în mine, nu sunt cel mai bun dar nu-i nimic, îmi voi coborî așteptările la realitatea zilnică. Nu contează, e bine că sunt așa cum sunt, e bine că sunt în viață.

Chiar crezi că ai fost creat pentru a face lucruri mici?

Crezi că ce faci acum, munca ta, este tot ceea ce poți face în viața asta?

Crezi că viața ta poate fi mai mult decât muncă de rob pentru o plată de nimic?

Ce vrei de la viață? Poate vei răspunde că îți dorești o mașină scumpă, o casă mare, un business foarte profitabil, concedii în locuri exotice, etc. Însă nu te-am întrebat ce vrei să realizezi în viață. Ceea ce vrem să facem în viață este important, însă nu cel mai important. Întrebarea mea viza altceva; care este scopul vieții tale, care este cel mai valoros lucru pe care vrei să-l primești de la viață?

Din istoria nenumăraților oameni care au avut realizări cât alții în zece, descoperim că ceea ce au avut nu i-au împlinit și că abia când nu au mai avut decât puține respirații rămase, au înțeles ce ar fi trebuit să ceară de la viață. Prinși într-o avalanșă de distracții, cu oferte de care nu avem nevoie dar la a căror tarabă ne abatem, și nu plecăm cu mâna goală, nu simțim nevoia de a gândi profund despre viață.

Ar fi tragic să constați pe patul morții că în loc să te focalizezi pe ce era cu adevărat valoros în viață, ai rătăcit pentru că te-ai pus să prinzi vântul într-un borcan.

Din viața xenophoridelor putem descoperi ce nu este important în viață și prin antiteză ce merită să urmărim în viață:

1. Acumularea lucrurilor care nu ne sunt de un folos real.

   Există în Sfânta Carte un text care spune așa: “Da! Omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua.”^[1] Tot ce acumulăm în viața acesta se face cu un preț și toate le facem pe timpul nostru pe care nu-l mai primim înapoi. Merită să-ți consumi ore, zile sau chiar ani pentru lucrurile pe care le vrei în viața ta? Merită să iei din cel mai valoros capital al tău pentru a investi în obiecte care-și pierd repede valoarea? Ceea ce vrei să ai, va aduce valoare în plus vieții tale? Pentru că viața noastră trece, te întreb dacă nu este mai important să o trăim creând pentru noi și alții momente memorabile în locul obiectelor expirabile?

2. A purta poveri care nu ne aparțin.

   Nu te împovăra cu problemele altora! Nu te mai uita la știri negative! Nu mai suferi de pe urma răutății pe care alții ți-o fac! Răutatea lor este povara lor, nu o lua asupra ta purtându-le ură și gândind rău despre ei, la rândul tău. Debarasează-te de tot ce este negativ, de tot ce te întoxică și îți dăunează. Ce nu te fericește în viață, cu siguranță te va neferici tot restul vieți.

3. A trăi doar pentru “a face” și nu pentru “a fi”.

   Preocupați prea mult pentru a construi, riscăm să pierdem din vedere propria dezvoltare. Iată care ar trebui să fie preocuparea noastră de căpătâi: “Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.”^[2] Niciodată nu te vor împlini realizările tale cât persoanele pentru care ai realizat ceva

4. A trăi pentru a-i impresiona pe alții.

   Aceasta este una dintre cele mai prostești moduri de-ați trăi viața. Epatarea este forma fără fond, este acel Fală Mare cu straița goală. A da bine în fotografie dar a fi muma pădurii în realitate este periculos deoarece există riscul de nu te mai întâlni cu tine însuți. Pentru o viață împlinită trebuie să fii în concurență permanentă doar cu tine și să te depășești în fiecare zi.

5. A trăi o viață dominată de frică.

   Psihologii spun că peste 90% din fricile care le avem nu sunt reale și nici nu se vor materializa. Este adevărat că există pericole afară dar să nu uităm că au fost destui care au pierit stupid chiar în interiorul “cochiliei”. Cele mai multe frici sunt învățate și inventate precum cea a personajului următor: “Leneşul zice: ‘Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!'.”^[3]

De meditat:

Care sunt acei străini care-i porți cu tine? Cum ar arăta viața ta peste o lună sau un an, dacă te-ai autodepăși în fiecare zi? Care sunt acei lei imaginari care-I “vezi” și te împiedică să-ți trăiești viața la potențialul ei?

Amintește-ți mereu că ai fost creat să fii mai mult decât ești acum! Excelența ta umană rezidă în excelența cu care îi tratezi pe ceilalți și în clipele memorabile create și trăite de ei în prezența ta.

[1] Psalmii 39,6
[2] Proverbele 22,1
[3] Proverbele 22,13
Fotografie de Steven Wei