Sumar articol
„Lărgește locul cortului tău și întinde învelitoarele locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii!” (Isaia 54:2)
Se povestește despre un băiețel orfan care căuta de lucru pentru a-și face rost de ceva bănuți cu care putea să contribuie la mai binele lui și al bunicuței bolnave care avea grijă de el. I s-a oferit șansa de a munci la o modestă mănăstire din localitatea vecină, iar în schimbul muncii puteau să îi ofere, în loc de bani, diverse legume și fructe, dar în mod special mere care se găseau din plin în livada mănăstirii. Avea o bicicletă cu care venea la muncă în fiecare zi și drept răsplată pentru munca sa putea să ia atâtea mere câte încăpeau în coșuletul de pe portbagajul bicicletei lui mici. Pentru a face rost de bănuți vindea în sat merele și se întorcea acasă cu puținii bani pe care îi făcea. Și așa făcea în fiecare zi. Cum câștigul era foarte puțin și nevoile erau destul de mari, s-a tot gândit cum să facă să câștige mai mult. Într-o dimineață și-a dat seama de ceva. Maica stareță îi spunea în fiecare zi după muncă să își pună mere câte încăpeau în coș, iar el asta făcea. “Dar”, se gândi el, “dacă fac rost de un coș mai mare și îl pun în locul celui mai mic, voi putea să pun mai multe mere”. Așa a și făcut. Seara, după ce și-a terminat treaba, la cuvântul maicii, s-a dus să își umple coșul de mere. Observând că zăbovește mai mult decât de obicei, călugărița s-a dus să vadă ce face și iată că el culegea mere ca să își umple noul coș.
“Ce faci?”, îl întrebă maica.
“Îmi umplu coșul cu mere, cum ați spus, ca să îmi iau plata pe azi”, răspunse copilul.
“Dar coșul tău este mult mai mare decât de obicei”, replică măicuța.
“Așa este, dar când spuneați în fiecare zi să îmi umplu coșul nu ați menționat niciodată cât de mare să fie acesta. Astfel că am pus unul mai mare ca să pot vinde mai mult și cu banii strânși să ne fie mai bine mie și bunicii mele. Dar dacă vreți îl pot goli și să pun în el la fel de mult cât a fost şi în cel de ieri”.
Înduioșată de cuvintele lui și încântată de istețimea lui, maica stareță i-a permis nu doar să își umple coșul cel mare, ci să revină cu el tot restul sezonului.
Viitorul aparține celor care îndrăznesc mai mult!
Ai auzit și tu zicala: “Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă!” Chiar dacă este o zicală care a devenit prea banală, ea își păstrează simpla morală sau înțelepciune. Mai întâi trebuie să crezi că Dumnezeu, Universul nu sunt împotriva ta, ci în favoarea ta. Dumnezeu nu ne dă mură în gură, nu ne oferă bunuri sau bani, pur și simplu, pentru că ne-ar umili și ne-ar jigni inteligența cu care ne-a înzestrat. Dumnezeu, în schimb, ne oferă materia din care putem crea bunuri și bani. Tot ce ne înconjoară și tot ceea ce deţii, sunt lucruri prelucrate din materie preexistentă. Dumnezeu a făcut piatra, omul a prelucrat-o și a folosit-o în mii de moduri. Dumnezeu a creat copacii. Oamenii s-au folosit de inteligența lor pentru a da capacilor nenumărate întrebuințări. Dumnezeu a pus zăcămintele de fier în pământ, iar omul și-a folosit capacitățile intelectuale și a creat mii de obiecte din această materie primă. Dumnezeu, deci, îți dă! Cât vei lua din ceea ce îți dă, ține tot de credința ta în ce privește așteptările. Dumnezeu este fără hotare, de aceea poate să îți dea fără hotare. Dar, El îți dă atât de mult în funcție de cât crezi tu că meriți, că poți duce, și cât de multe crede El că poți administra fără să te pierzi pe tine însuți. Dovada cea mai evidentă legată de cât de mult crezi că vei primi este dată de cât de mare îți este coșul de pe bicicletă sau traista cu care vii să iei. Trebuie să ținem minte că nu la Creator este limita, ci la noi și în noi.
„Lărgește-ți hotarele” nu trebuie să fie doar un vis frumos pentru că visurile frumoase dar nerealizate, pot deveni cele mai urâte coșmaruri. „Lărgește-ți hotarele” trebuie să fie un model de gândire, o declarație zilnică de credință și o invitație permanentă înspre acţiune. Dumnezeu ne-a arătat în toată istoria omenirii că eroii credinței sunt cei care îndrăznesc lucruri mari, aceia despre care istoria va continua să povestească sunt acei care au avut curaj. Deci fă lucruri mari, ieși din zona de confort a cortului tău și acționează, este singura cale de a ieși din anonimat. Este singurul mod în care poți să vezi cât potențial ai și cât de mult te poți extinde în teritoriul abilităților tale.
„Lărgește-ți hotarele” nu e ceva rău, egoist. Este ieșire din mediocritate! Nu-i placut deloc să auzim că „sunt vremuri în care nu se mai poate!” Vrem să auzim: „cu ajutorul lui Dumnezeu vom reuși!” Cine își lărgește hotarele își mărește influența!” (Nicolae Geantă)
Călătoriți într-un loc unde nu ați mai fost. Faceți ceva ce nu ați făcut până acum. Intrați într-un tărâm care vă sperie și cuceriți-l. Fă-ți mai mult loc în viața ta. Vei fi surprins cât de mult spațiu există dacă faci loc pentru lucrurile potrivite și le dai la o parte pe cele care îți ocupă viața în mod inutil. Adâncește-ți cunoașterea, extinde-ți acțiunea! Nu vă mulțumiți cu mai puțin decât ați fost înzestrați! Acest lucru va necesita o anumită disciplină și perseverență.
Pe măsură ce crești vei descoperi că este mai ușor să excelezi decât să rămâi un mediocru.
Adevărul ignorat sau mai puțin conștientizat este că, în esență, nimeni nu stă pe loc, toți ne extindem. Fiecare creștem într-o anumită direcție, fiecare ne extindem ori în cele bune, ori în cele rele. Schimbarea este inevitabilă, dar în ce direcție te schimbi ține de alegerea ta. Binele are teritoriul lui de extindere și răul, de asemenea, se extinde. Putem crește în cele bune și nobile, sau putem să înmulțim prin alegerile noastre, răul, silnicia, păcatul. Și pentru că oricum ne extindem, atunci haidem să fim înțelepți și să extindem binele, recunoștința, credința, iubirea, raiul de aici de pe pământ.
Dumnezeu cel infinit este dispus să ofere cantități inimaginabile de bine și abundență peste fiecare dintre oameni. Problema este că foarte puțini au o structură interioară suficient de puternică ca să facă față greutății de slavă gândită ca să fie revărsată. Din acest motiv este nevoie să fim intenționați în ceea ce privește porunca “întărește-ți țărușii!”. Un cort mai mare are nevoie de ancore mai puternice și piloni noi, adânc înfipți în pământ. Vă invit să descoperim câteva domenii ale vieții unde este important să ne extindem: extinde-ți gândirea, extinde-ți viziunea, extinde-ți bunătatea, extinde-ți altruismul, extinde-ți influența, extinde-te în toate privințele.
Extinde-ți gândirea!
Gândurile noastre sunt, în general, prea mici ca să poată conține imensitatea binecuvântărilor divine. Scopul lui Dumnezeu pentru tine este mult prea mare ca să-l poți înțelege pe deplin. De aceea, pentru a putea cuprinde măcar o parte din această imensitate, este nevoie să ne rescriem mintea și să dăm voie gândurilor noastre să se umple de credința că le vom putea avea. Experiențele de viață ne dovedesc faptul dacă nu ne rescriem modul nostru de gândire, problemele pe care ni le creăm devin tot mai mari, tot mai multe și tot mai complicat de rezolvat.
Pentru a ne putea extinde gândirea este imperios necesar să respingem mentalitățile pipernicite. Există deja o cultură a mediocrității care etichetează ca “imposibil” ceea ce este greu, sau că “nu merită”, ceea ce impune părăsirea zonei de confort. Rezultatele slabe din viețile unor oameni, sunt consecința unor gânduri slabe, rigide, înguste, deformate, limitate la circumstanțele exterioare. Adevărul este că nimeni nu își poate alege direct circumstanțele, dar orice om își poate alege gândurile, modelându-și indirect circumstanțele exterioare. Prin gândurile noastre noi fie ne făurim armele prin care ne putem autodistruge, fie ne meșteșugim instrumente, unelte prin care ne construim un rai al iubirii, al bucuriei, al puterii și al păcii interioare. Cu o gândire corectă ajungem să facem alegeri corecte, iar alegerile corecte ne obțin binele, credința, speranța, curajul și determinarea de-a atinge culmile perfecțiunii divine.
Indiferent dacă este cultivată sau neglijată, ea dă roade. Dacă omul nu cultivă semințe utile, există destule semințe de buruieni care vor cădea în solul interior, vor încolți și vor aduce rodul lor.” Buruienile nu sunt altceva decât gândurile impure, nedemne, inutile, incorecte, negative, care apar și se dezvoltă din cauza neglijenței celor care ne-au crescut în perioada copilăriei, dar și a neglijenței personale pe care am cultivat-o de bună voie. O grădină bine cultivată conține gânduri frumoase, nobile, curate, orientate spre soluții, pline de iubire și respect, încărcate cu speranță și pace, gânduri care ne conduc spre desăvârșirea vieții noastre.
Gândirea noastră se extinde atunci când scoatem mintea din tiparele ei, din cutiile sau sertarele ei colțuroase și înguste. O minte limitată este, de exemplu, aceea care este convinsă că este sclava condițiilor exterioare. Un om cu această mentalitate va gândi mereu că îi merge rău din cauza factorilor exteriori: familia este vinovată pentru că îmi este greu, guvernul este împotriva mea, partenerul care nu mă iubește este răspunzător pentru nefericirea mea, din cauza patronului care mă plătește prost sunt sărac etc. Câtă vreme căutăm țapi ispășitori pentru problemele noastre, nu vom putea progresa. În viață, fie avem o mentalitate de învingător, fie una de victimă. Nimeni nu devine un “nimeni” pentru că cineva din exterior l-a făcut un nimeni, ci din cauza cultivării unor gânduri impure care au găsit un sol fertil în suferința cauzata de exterior. Noi suntem cei care ne întemnițăm singuri în carcerele întunecate ale negativității și ale gândurilor sumbre despre viață. Nimeni nu își poate alege direct circumstanțele exterioare pentru că nu țin de puterea noastră, dar orice om își poate alege gândurile pentru a se raporta cât mai corect la ceea ce i se întâmplă.
Toate realizările și toate eșecurile noastre sunt consecința directă a gândurilor noastre. Slăbiciunile sau puterea noastră, puritatea sau impuritatea care ne caracterizează, sunt produse ale gândurilor noastre, nu ale altcuiva. Noi suntem responsabili pentru ele, nu ceilalți oameni, și noi suntem singurii care le pot modifica. Condiția noastră ne aparține. Suferințele și fericirea noastră derivă din interiorul nostru, 99% din cazuri. Noi suntem ceea ce gândim și atât timp cât gândim aceleași gânduri, trăim aceleași stări, atitudini și simțăminte neputând, astfel, să facem schimbări.
Iată câteva zone unde, în mod pragmatic, îți poți extinde gândirea, așa cum John Maxwell le evocă în cartea “Ziua de azi contează”:
- Gândirea de ansamblu sau abilitatea de a-ți extinde gândirea dincolo de propria persoană, de-a privi lucrurile dintr-o perspectivă integratoare în care să incluzi și ideile celorlalți.
- Gândirea bazată pe concentrare sau abilitatea de a gândi limpede problemele, eliminând factorii care-ți distrag atenția și blocajul mental.
- Gândirea creativă sau abilitatea de a scăpa de capcanele propriilor limitări și de a explora idei și opțiuni care să-ți faciliteze progresul
- Gândirea realistă sau abilitatea de a construi o fundație solidă, pe baza faptelor, pentru a gândi convingător.
- Gândirea bazată pe colaborare sau abilitatea de a-i consulta și pe alții pentru a avea gânduri care să te depășească și a obține rezultate complexe.
- Gândirea altruistă sau abilitatea de a-i include și pe alții și destinul lor, gândind participativ
- Gândirea pozitivă sau abilitatea de privi și a căuta posibilitățile din adversități, de a te infuza de speranță și nu pe deznădejde când treci prin dificultăți și situații limită
- Gândirea centrată pe soluții sau abilitatea de a trece prin credință dincolo de obstacolele apărute, de a gândi la noi alternative de a reuși și de a nu abandona facil ceea ce ți-ai propus atunci când apar probleme.
Extinde-ți viziunea!
Ca să ne extindem viziunea se presupune că avem deja una. Ca să ne putem extinde în orice domeniu, ca să creștem la nivel individual trebuie să știm unde vrem să ajungem, care sunt pașii pentru a ajunge acolo și cum obținem ceea ce ne dorim. Viziunea ne defineşte identitatea, aspiraţiile şi stabileşte direcţia în care vom evolua. Cel mai eficace mod de a scăpa de rutină, rugină și ruină este să avem o viziune măreață pe care să o urmăm cu dedicare. Viziunea aduce ordine în haos, te face să vezi totul altfel. Viziunea face minuni atât la nivel personal cât și la cel de grup sau echipă. Printre cele mai mari beneficii ale viziuni sunt acestea: determinarea, concentrarea și pasiunea. Când ai pentru ce să trăiești și să lupți poți depăși orice obstacol. Când știi unde vrei să ajungi și mai ales când știi cât de important este să ajungi acolo, ești dispus să sacrifici tot ce este nevoie pentru a ajunge unde ți-ai propus. Viziunea naște, dar și alimentează pasiunea.
Secretul tuturor oamenilor de succes pe care îi admirăm este că ei “văd mai mult și înaintea celorlalți”, după cum spune John Maxwell.
Iată câteva motive pentru care trebuie să avem și să ne extindem viziunea, așa cum John Maxwell le prezintă în cartea sa “Dezvoltă liderul din tine”:
Ceea ce vezi determină ceea ce poți fi!
Nu putem extinde nimic în viață decât dacă vedem cu ochii minții ceea ce va fi acolo unde acum este ceva mic sau unde nu este mai nimic. Viziunea este legată de capacitatea de a vedea un viitor strălucitor chiar dacă prezentul nu prezintă dovezi că ar putea fi așa. Îmi vine în minte tânărul Iosif din Biblie, care a avut două vise în care se vedea pe sine ca lider al fraților săi, ca unul care va primi reverența lor. Fiind penultimul dintr-o familie numeroasă de 13 frați, dintre care 12 erau băieți, visul lui a stârnit rumori între frații lui și într-un final, cuprinși de invidie amestecată cu ură, aceștia ajung să îl vândă ca și sclav. Trec aproape două zeci de ani și visul lui se adeverește peste orice fel de așteptare, frații lui ajung să i se închine în disperarea lor de a primi mâncare de la cel care conducea Egiptul, ca mână dreapta a faraonului. Visul lui și credința în Dumnezeu l-au făcut să ajungă acolo unde nu și-a imaginat că va ajunge vreodată, din sclav și întemnițat la cea mai înaltă poziție din imperiu, după împărat.Nu putem crește mai mult decât viziunea noastră, de aceea ne trebuie o viziune mai mare, poate una care să ne sperie, în care să ne putem dezvolta.
Ce vezi, aceea obții!
Trebuie să vezi invizibilul ca să poți crea imposibilul. Nu vedem decât ceea ce suntem antrenați să vedem. Totul poate deveni posibil dacă vom crede că imposibilul este doar o opinie și nu absolut de neatins. “Totul este posibil celui care crede”, evoca Acela pe care îl putem numi campionul credinței, Iisus Hristos. La un moment dat, Iisus s-a dus în satul său natal unde le-a vorbit oamenilor despre misiunea Sa. Deși veștile că El vindecă bolnavi incurabili sau că înviază morții, au ajuns până la ei, Iisus nu a putut face nici o minune în propriul sat din cauza necredinței lor în El. Lipsa lor de credință le-a pricinuit rămânerea în dureroasele lor neputințe.
Dacă în anul nou ne dorim aceleași rezultate ca în anul vechi, acelea le vom obține, cel mai probabil. Nimic măreț nu se poate obține fără viziune măreață și fără credința unui bob de muștar. Nu ne trebuie credință mare ca să mutăm muntele, ne spune Iisus, este suficientă acea credință mică, dar ne trebuie viziune mare, aceea a mutării muntelui.
Extinde-ți influența!
Una dintre cele mai de impact afirmații pe care le-am auzit a fost aceea că fiecare dintre noi avem o influență asupra altor oameni. Pentru că nu deținem o funcție de conducere sau pentru că nu prea cunoaștem multă lume și nu prea am ieșit în lume, tindem să credem că nu contăm și nu influențăm pe nimeni. Nimic mai fals! Sociologii au estimat că și cel mai introvertit individ va influența zece mii de persoane de-a lungul vieții. În fiecare zi influențezi pe cineva și ești influențat de ceilalți. Desigur nu toți influențăm în aceeași manieră ca alții, cu aceeași calitate și acelaşi impact, dar fiecare persoană, bună sau rea, influențează pe cineva. Și pentru că toți avem o influență, haideți să o facem să fie una epică.
Autorul J.R. Miller, vorbind despre influență, evocă următoarele gânduri: “Există întâlniri de-o clipă care ne marchează pe viață, pentru eternitate. Nimeni nu poate înțelege acest mister pe care îl numim influență. Și totuși, fiecare dintre noi exercităm o influență, fie vindecând, binecuvântând sau lăsând urme pozitive, fie rănind, îndurerând, otrăvind sau murdărind alte vieți.” Mie mi se pare cât se poate de penetrant acest mesaj al lui Miller și de aceea mi-am întărit în plus una dintre declarațiile mele de misiune ale vieții: “valorizează, dezvoltă și iubește oamenii”.
Vă propun în cele care urmează câteva zone de influență pozitivă pe care să le extindem în viețile noastre:
Fii o influență prin cuvintele tale!”
Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul.” Înțeleptul Solomon rezumă în câteva cuvinte impactul pe care îl au cuvintele noastre. Ele pot fi aducătoare de viață dacă rostim aprecieri, încurajări, adevăr și frumos, dar pot provoca mari daune sufletești dacă le folosim ca să jignim, dezonorăm, umilim, criticăm, bârfim sau calomniem. Același Solomon scria și mai apăsat despre acest subiect: “Moartea și viața sunt în puterea limbii”. Haidem să fim precum o primăvară în iarna multor suflete! Haidem să fim o apă de izvor ce potolește setea de apreciere și afecțiune! Haidem să fim o rază de soare peste inimii umbrite de întristare!
Fii o influență prin bunătatea ta!
“Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea sa!”. Bunătatea este atingerea iubirii, este îmbrățișarea dragostei, transpunerea divinului în uman. “Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea”, scria Ludwig van Beethoven, în timp ce Victor Hugo spunea că “Bunătatea este fondul sufletelor alese.” Fiecare om este atât de mare în funcție de mărimea bunătății sale cu care se tratează pe sine și pe ceilalți.
Îmi place că un alt nume al lui Dumnezeu este Bunătatea. El nu doar face bine, ci este Bun ca esență, deci nu poate fi decât Bun. Dacă Dumnezeu ține la o virtute pe care o vrea instalată în ADN-ul nostru, bunătatea este una dintre ele. Bunătatea este una dintre acțiunile care o dată ce este manifestată printre semeni, ne garantează, ca să spun așa, intrarea în Rai: “Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: “Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Cu adevărat, bunătatea are valențe eterne. O faptă de bunătate aici, se ia în considerare acolo Sus. Nu ne costă nimic să fim buni, dar ne poate costa totul dacă nu suntem.
Fii o influență prin altruismul tău!
Unul dintre oamenii foarte bogați ai antichității, Iov, este un exemplu și în ceea ce privește altruismul, nu doar în ce privește puterea de a îndura suferința. Este foarte emoționantă mărturia lui în fața prietenilor săi care au venit să îl mângâie în suferința lui greu de îndurat: moartea celor zece copii, pierderea a tot ce a deținut și o boală de piele care îi făcea existența insuportabilă. Iată ce spunea el despre modul în care își gestiona abundența în vremurile de dinaintea necazurilor sale: “Scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban. Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior. Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut. Oamenii… mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.” (Iov 29)
Nimic nu ne face mai bine decât atunci când facem bine altora! Nimic nu înmulțește mai mult capitalul sufletesc decât dăruirea de sine. Dacă timp de un an, în fiecare zi am face un singur gest de altruism, măcar, nu doar că lumea de lângă noi ar deveni mai bună, ci noi înșine ne-am înțelege mai plenar sensul și scopul vieții, devenind tot mai mult oamenii excelenței. În scurt timp după ce nu vom mai fi pe aceste pământ, oamenii nu își vor mai aminti ce am avut sau deținut, dar nu vor uita niciodată ce am făcut pentru ei și cum i-am făcut să se simtă în preajma noastră.
Fii o influență prin compasiunea ta!
Vorbind despre compasiune, Dalai Lama, expune următoarele cuvinte demne de luat în seamă: “Din propria experiență limitată, am descoperit că cel mai mare grad de liniște interioară vine din dezvoltarea iubirii și compasiunii. Cu cât ne pasă mai mult de fericirea altora, cu atât mai mult sentimentul propriu de bunăstare devine mai prezent. Cultivând compasiunea, o caldă senzație de uniune cu celălalt, în mod automat povara interioară dispare. Indiferent de temerile și nesiguranțele pe care le putem avea, compasiunea ne dă puterea da a face față oricăror obstacole pe care le putem întâlni. Aceasta este sursa ultimă a succesului în viață.” Mi se pare uimitor cât de mult bine putem face, cât de îngerești putem ajunge, cât rai putem fi în lumea aceasta dacă alegem fiecare să trăim dragostea, compasiunea și frumosul.
Extinde-te în toate privințele!
Printre primele porunci ale lui Dumnezeu adresate omului încă de la facerea sa a fost și aceasta: “Prosperați!”. Secole mai târziu, înțeleptul împărat Solomon în cartea lui, Eclesiastul, lăsată testament pentru toți fiii oamenilor scrie, prin inspirație, următoarele: ” Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” Cei mai mulți oameni care au trăit pe acest pământ și cei mai mulți care încă trăiesc, nu și-au folosit decât într-un mod foarte limitat capacitățile și abilitățile cu care au fost înzestrați. Lumea ar fi un loc mult mai bun dacă fiecare am exploata talentele puse în noi și le-am oferi omenirii spre încântare şi binecuvântare. Oamenii pe care îi admirăm pentru succesele lor, sunt cei care nu și-au irosit viața savurând plăceri ieftine, care nu s-au săturat cu firimituri de bine, ci au dezvoltat, cu eforturi susținute, abilitățile lor. Cei care sunt pe culmi, au urcat acolo folosindu-se de exact acele resurse pe care și noi le avem. Nu contează de unde pleci, contează că fiecare poate ajunge la oazele de abundență fizică, emoțională, spirituală dacă își propune să ajungă acolo și acționează în sensul acesta.
Nimic nu poate fi mai frustrant decât să vezi că ceilalți reușesc acolo unde tu ai decis să abandonezi pentru că ai eșuat sau ți-a fost greu la început.
Iisus Hristos a spus o pildă într-un discurs al său, despre un antreprenor foarte bogat care la un moment dat a decis să plece pentru o vreme din orașul lui, într-o altă țară. Pentru că dorea ca afacerile lui să meargă înainte pe perioada în care el lipsea, a împărțit avutul său celor trei manageri ai săi. La primul i-a dat cinci talanți, al doilea a primit doi talanți, iar ultimul a primit un singur talant. După plecarea lui, primii doi au început să investească suma primită și drept rezultat au dublat fiecare suma primită. Al treilea a decis că nu va face nimic cu talantul lui și ca să nu îl piardă, l-a îngropat. La întoarcerea antreprenorului, fiecare s-a prezentat cu un raport a ceea ce au făcut cu ce au primit. Cel cu cinci talanți a mai adus un profit de cinci talanți, cel cu doi a adus profit de încă doi talanți, iar al treilea i-a adus antreprenorului talantul pe care i l-a datorat. Stăpânul i-a felicitat pe primii doi, iar celui din urmă i-a adresat următoarele cuvinte: “ești un rob viclean și leneș”, și l-a concediat.
Pilda vorbește și despre noi, cei care am primit de la Stăpânul Suprem felurite daruri și abilități. Câți dintre noi dezvoltăm capitalurile oferite și cât din acestea le exploatăm? Indiferent de numărul capacităților primite, poți trăi o viață care să te distanțeze de mediocritate și să savurezi crestele excelenței. Dacă talentul tău este în muzică, muncește în fiecare zi pentru a deveni o încântare pentru cei care te vor audia. Dacă talentul tău este în arte, pune tot sufletul acolo și arată frumosul pus în tine. Dacă abilitatea ta este dezvoltarea oamenilor, alege să crești tot mai mult în această știință astfel încât să le poți oferi cea mai bună ghidare. Dacă darul tău este de a alina suferința fizică sau psihică, continuă să studiezi și să practici pentru a deveni tot mai bun, în așa fel încât trupurile și sufletele lor să fie tot mai tandru atinse spre vindecare și transformare. Dacă talentul tău este de a face bani și deții această inteligență, extinde-ți hambarele păstrându-ți umilitatea și recunoștința față de Cel care te face să prosperi. Apoi, din ceea ce primești, oferă cu generozitate celor care au nevoie de sprijinul tău.
„Lărgește-ți hotarele” este despre credința de a vedea și de a merge dincolo de noi și de a depinde de Cineva dincolo de noi. Așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu și fă lucruri mari pentru Dumnezeu. Doar lărgindu-ne frontierele ajungem să realizăm cât de mult a fost gândit să avem, ce potențial a fost pus în noi și ce putere ne-a fost oferită ca să izbutim.
Ca să ne lărgim hotarele trebuie să respingem micimea. Lărgirea ne cere să ieșim din cutiile noastre mici, din rutinele noastre neînsemnate, din gândirea noastră pipernicită și să renunțăm la viziunea noastră limitată despre Dumnezeu.
“Putem ajunge aproape de perfecţiunea îngerilor. Omului i-a fost dăruită capacitatea de a se dezvolta într-o măsură nelimitată şi Dumnezeu îi asigură întregul sprijin posibil pentru realizarea acestei lucrări. Folosind toate resursele harului divin, noi putem atinge un nivel de dezvoltare care să ajungă aproape de perfecţiunea îngerilor.” (E.G. White – Minte, Caracter, Personalitate)
Cereți lui Dumnezeu să vă lărgească hotarele! Cereți imposibilul și acționați ca și cum l-ați avea. Îl onorează!
