La momentul la care vă scriu aceste rânduri, mi-am pierdut vocea de două zile. Vă imaginați sentimentul, nu? Deși pot să comunic într-o anumită măsură (mulțumim gadgeturilor), glasul meu nu se mai face auzit ca înainte. Când dispare vocea, zgomotele din afară tind să devină dominante.
Îmi aduc aminte (poate că și unii dintre voi) de emoțiile care mă încercau în copilărie când mama îmi spunea “Taci din gura, ca eu știu mai bine!” sau când la scoală trebuia sa memoram pagini interminabile de comentarii care erau gândirea altcuiva. Atât de mult timp s-au turnat in noi cuvinte si idei care nu ne aparțineau încât unii am început să credem că acestea sunt norme absolute. A gândi cu mintea altuia devenea scop în viață. Câștiga premiul cel mare nu cel care gândea cu mintea lui, nu cel care își ridica vocea în mulțime ci acela care reproducea cel mai mult din mintea altuia și cânta la unison cu restul corului.
Până la urmă, cine eram noi, niște studenți ai scolii si ai vieții, să spunem ce am înțeles din text, nu-i așa?
Mai târziu am înțeles că dacă nu te faci auzit, ești condamnat la părerile disonante ale mulțimii.
John Maxwell spunea “Fii un râu, nu un rezervor!” Și nu se referea la a purta materia cenușie a altora de la momentul genezei ideii si pana la punctul de vărsare într-o mare de cunoștințe colectiva unde sa putrezească si sa nu producă nimic; ci la a fi într-o continua dezvoltare, la a colecta si a purta informația cu tine dar a o reda prin filtrul propriei gândiri si mai ales la a o folosi pentru acțiune!
Și pentru asta nu trebuie să țipați ci diferențiați-vă prin armonie și unicitate.
Vocea ta e unică și e una care pentru foarte mulți va fi armonia care le lipsește. În tine zace un potențial infinit de reinventare, de aceea, ai încredere în vocea ta chiar dacă acum poate că se aude mai slab.
Vreme îndelungată nici eu nu am fost ascultata! Auzeam voci in jurul meu, dar niciuna nu era a mea. Iar când deschideam gura eram taxata! Dar reabilitarea e posibilă. Și e la un “click” distanta. E în reconectarea cu copilul din voi! Ascultați-l ! Poate este doar o voce firava in mintea voastră dar niciodată nu vei știi cât de puternică poate deveni decât dacă te arunci pe scenă. Stejarul falnic de azi este lăstarul fragil al unei ghinde căzute în imensitatea pădurii.
Am in viața mea un “tânăr” de 3 ani si jumătate care își exersează vocea in fiecare zi! Nu ii place liniștea dar nici zgomotul de fundal!
Se simte bine in aglomerație, dar se asigura ca vocea lui e auzita! Iar eu ascult si iau notițe, pentru ca el mă învață sa îmi regăsesc vocea, mă învață să mă bucur de un dar simplu, în același timp vital!
Pune-ți talentele la lucru. Dezvoltă-ți abilitățile de care ești deja conștient că le ai! Descoperă mai mult din tine în fiecare zi! Dacă studiezi un instrument, perseverează și excelează! Dacă practici un sport, depășește-ți constant limitele! Dacă ai o meserie sau stăpânești o artă, du-le la gradul de excelență. Și dacă știi să mânuiești cuvintele astfel încât sa atingi destine, fă-o din punctul în care ești ! Nu participi la „Vocea României”, du-te la „Romanii au talent”! Oricare ar fi punctul tău forte, lucrează la el si începe cu doar 1 ora pe zi, iar in 5 ani vei deveni un specialist!
„Daca va luați notițe, notați-va asta”, cum ar spune Paul Martinelli:
Nu te-ai născut sa fii un backing vocalist pe scena vieții, ci solistul principal! Nu fi un simplu cititor, ci scriitorul celei mai grozave povești scrise vreodată: a TA!
Daca ar fi să îți spui povestea, care ar fi primul rând de pe prima pagina? Curaj! Suntem între prieteni! Vrem sa te cunoaștem!
