Tu te saturi cu firimituri?

La care dintre cele două invitații ai da curs dacă ai fi invitat; un ospăț regal sau un picnic de ghetou cu resturi de prin tomberoane? E o întrebare retorică, nu-i așa? Orice om întreg la minte nu va alege a doua invitație. Nu ne plac firimiturile și resturile, de aceea le aruncăm la căței.

Și totuși, când vorbim despre viață, cei mai mulți se mulțumesc cu firimituri. De fapt, e aproape o goană după firimituri, nu din plăcere ci din disperare. Firimituri de plăcere, firimituri de fericire, de iubire, de împlinire, bani, etc. Bunăstarea noastră pare să fie condiționată de dispoziția stăpânilor noștri. Primim doar atât cât decid ei și de obicei ceea ce decid ei sunt firimiturile. Stăpânul nu lasă întregul la căței ci doar resturi. Asta pentru că stăpânul nu împarte pâinea decât cu cei din casa lui.

Ai putea, acum, să dai vina pe stăpânii lacomi care nu se mai satură, care nu țin cont de cei care nu au. E cel mai ușor să dai vina pe altcineva decât pe cel mai mare vinovat, adică tu. Nu e vina stăpânului pentru că tu te mulțumești cu firimiturile și nu e vina lui că ai ales să te cobori la nivelul unei necuvântătoare.

Stăpânul are belșug de pâine deoarece a decis cândva în viață că el nu se va mulțumi cu firimituri și astfel și-a deschis propria brutărie. Stăpânii nu sunt oameni răi ci pur și simplu oameni determinați, perseverenți, motivați și concentrați pe porții mari din care să se înfrupte la festinul irepetabil al vieții.

Cum poți avea porții mari și întregi din ospățul vieții?

Iată câteva idei călăuzitoare:

1. Conștientizează că firimiturile nu te vor sătura niciodată!

Dacă ești printre cei care se autoamăgesc că restul este o altă formă de bunăstare, te invit să-ți schimbi gândirea cât de repede. Cu toate că și în firimitură există aceeași compoziție chimică precum în toată pâinea, firimitura nu este pâine ci rest de pâine. Nu te mai amăgi spunându-ți că mașina e tot mașină indiferent de prețul sau marca lor, doar pentru că tu nu-ți permiți una scumpă. Ne te mai minți afirmând în mintea ta că tot la același soare te bronzezi atât pe terasa blocului cât și pe plaja din Hawai.

E una să fii mulțumitor cu ceea ce ai și cu totul altceva să pretinzi că ceea ce ai te mulțumește. Toți ne dorim porții mari în viață deși nu toți din aceleași motive.

Când ai prea mult există riscul să risipești ceea ce-ți prisosește și asta e una dintre păcatele “mari” ale egoistului.

2. Luptă pentru porții mari și pentru întreg!

Altruistul are alte planuri cu porția mare sau cu întregul: să împartă cu cel care nu are decât firimituri. Dacă nu ai, de unde să dai? Între un bogat risipitor egoist și un sărac leneș nu există diferență din punct de vedere moral. A te mulțumi cu ceea ce ai înseamnă în esență să nu ai ca țintă în viață acumularea, fără rost, de averi și lucruri în vederea obținerii fericirii. Acest sfat divin nu se aplică celui ce nu are, ci celui care are și este stăpânit de un neastâmpăr  în vederea obținerii unor foloase suplimentare care nu produc o reală împlinire.

Nu te mulțumi cu condiția de sclav în viața aceasta ci luptă pentru a deveni un lider model, unul care își găsește împlinirea, împlinind pe alții. E ușor să reperezi stăpânii egoiști dar necesită determinare, curaj și luptă tenace pentru a fi tu cel care face excepție. Fii tu acela care donează cel mai mulți bani pentru cauze nobile. Fii tu acela care oferă bonusuri stimulatoare pentru cei care muncesc mai cu sârg. Fii tu acela care renunță la propriul concediu în schimbul unui angajat ce nu și-a mai permis de mult un asemenea lux cu familia sa. Ca să devii un lider model, începe să fii unul exact acolo unde te afli, poate chiar în postura de culegător de firimituri.

Drumul pentru a ajunge în postura în care tu împarți pâinea nu este ușor. Dar astă nu înseamnă că este imposibil. Faptul că se poate este dovada că unii deja fac asta. Și în postura în care ești lupți așa că de ce să nu lupți într-o ligă mai mare. Nu ai nevoie de putere cât ai nevoie de idei pe care să le aplici.

Nu ducem lipsă de idei remarcabile. Ceea ce ne lipsește este voința de a le pune în aplicare.
Seth Godin

Uneori frica ne paralizează și de aceea preferăm comoditatea degradantă a firimiturilor decât să riscăm pentru porția cea mare. Însă frica cea mai mare pe care trebuie să o avem este aceea că vom putea rămâne culegători de firimituri toată viața și nu de a risca să avem propria brutărie

3. Împarte cu cel ce are mai puțin decât tine!

Testul suprem al calității umane este dispoziția de servi umanitatea, de a încerca să dai un rost vieții celor care trăiesc ca și cum nu există un rost în viață.  Întâietatea se câștigă, nu ți-o oferă nimeni. Iar după ce ai câștigat-o nu-i trata pe cei de sub tine cu lipsă de respect. Meriți să ai porții întregi doar dacă pe drumul tău spre acest ideal ești dispus să împarți ceea ce ai deja cu cei care nu au nimic. Nimeni nu a ajuns lipsit pentru că a dăruit, dar sunt mulți care au ajuns fără nimic pentru că au trăit ca și cum numai lor li se cuvine totul. Abundența vine peste tine doar dacă ești dispus să contribui  la îmbelșugarea altora cu ceea ce ai în prezent. Bucuria de-a avea nu o vei simți cu adevărat decât dacă vei oferi celor care nu au.

Liderii autentici care ajung la întreg nu se aruncă ei primii asupra lui ci oferă mai întâi celor care sunt flămânzi după porții consistente. A împărți pâinea cu cel flămând nu înseamnă doar să-i faci parte de porți întregi ca să se sature ci mai ales, de ați lua timp să-l înveți cum să nu mai ajungă la subzistență.

În concluzie, nu uita că a fi culegător de firimituri sau a te așeza la masa abundenței este o alegere și nu un dat.

Nu lăsa pe nimeni să te trateze sub demnitatea ta și nu-ți permite să trăiești periferic. Nu cere milă de la nimeni dar trăiește ca un om milos. Nu te mai plânge și nu te mai scuza! NU trebuie să fii mare ca să faci lucruri importante dar e important să nu fi preocupat de lucruri mărunte.

Imprimă-ți imaginea pe tot ce faci și lasă în urmă adevărate opere de artă care să reflecte măiestria și caracterul tău!