inimă

Suntem, azi într-o situație la graniță cu tragedia. Nu mai știm să plângem și nu mai știm să ne bucurăm. Indiferent de tonalitatea melodiilor pe care ni le cântă Dumnezeu, rămânem, la fel ca evreii acum 2000 ani, înțepeniți în ne-simțire, amorțiți în lipsa de sens. Când rămâi fără lacrimi este ca și cum ai rămâne fără Dumnezeu. Sau altfel spus, este ca și cum ai evacua verticala sensibilitate din existența ta.