Iubește să trăiești! Trăiește să iubești!

Deși mai am ceva de parcurs până ajung la jumătatea unui veac, am constatat, printre altele, că cel mai bun de lucru de făcut în viață este să trăiești nu doar să exiști. Viața noastră, oricât am încerca să o prelungim cu diete și exerciții fizice, tot scurtă rămâne. Și asta nu este o tragedie, dimpotrivă. Iminența morții trebuie să trezească în noi eminența trăirii. Știind că vom muri, trebuie să deprindem cât mai devreme știința vieții. Mai importantă decât lungimea zilelor este intensitatea lor. Nu cât de mult am trăit, ci cu cât am contribuit la binele celor cu care am împărțit vremelnicia.

Faptul că avem o singură viață fără să știm cât de mult durează, nu este motiv de disperare ci de determinare de-a ne-o trăi la cel mai calitativ mod posibil. Singularitatea vieții și incertitudinea lungimii ei, ne transmit un mesaj explicit din partea Creatorului nostru, Dumnezeu: “ești creat pentru o viață în excelență, pentru o viață din belșug! Nu ai nevoie de o mie de ani să-Mi arați și să-ți dovedești cât de special te-am creat să fii, o poți faci în mai puțin de o sută!”

Ca și tine, sunt un explorator al vieții, un om cu rucsacul în spate care și-a propus să călătorească și să ajungă în cele mai exotice locuri ale existenței vremelnice, ca în final să atingă țărmul Paradisului promis.

În toate celelalte am șansa să trăiesc, să mă bucur de lucrurile mari sau mărunte pe care le fac sau mi se fac. Am onoarea de a saluta răsăritul și de a petrece apusul soarelui. Câte zile mi-au fost scrise să le trăiesc, am harul de a trăi în mod irepetabil, memorabil, unic. Cu  bune și cu rele, am șansa să fiu eu însumi, să-mi descopăr unicitatea și favoarea de a mă reinventa și reactualiza în fiecare zi, în cazul în care nu-mi place versiunea de dinainte. Eu și tu, noi toți, suntem niște făpturi atât de minunate și am face bine să remarcăm faptul acesta. Cum te vezi, așa îți vezi viața și așa îți trăiești viața.

Zilele trecute studiam niște fărâme de înțelepciune, din cartea Eclesiastul scrisă de înțeleptul împărat evreu, Solomon, descoperind o perspectivă de viață care merită luată în seamă:

“Mănâncă-ți pâinea azi cu bucurie,
bea mulțumit nectarul tău de vie,
știind că Domnului demult
a tale fapte I-au plăcut.
Să-ți fie haina albă-n orice vreme,
uleiul de pe cap să nu-ți lipsească.
Și îndulcește-ți viața cu femeia iubită,
ce-a ales să te-nsoțească
în toată viața-aceasta trecătoare,
pe care a dat-o Dumnezeu sub soare.
Tot ce găsește mâna ta de făcut,
fă hotărât acum, cât poți alege,
căci în Șeol (Locuința morților), unde curând vei merge,
nu mai sunt fapte vii, nici rațiune,
nici cunoștință, nici înțelepciune” (1)

Nu știu ce impact au avut asupra ta aceste rostiri înțelepte dar mie încă îmi taie răsuflarea deși le-am citit de multe ori, deja. Solomon a fost un căutător, ca și noi, după sensul vieții sub soare. Că existăm este un fapt, dar de ce existăm pare să fie și pentru cei mai mulți dintre noi, așa cum a fost și pentru Solomon și contemporanii lui, o enigmă. Astfel că pe lângă a conduce regatul peste care era pus, Solomon a fost, se pare, mai pasionat de rostul vieții pe acest pământ. Concluziile lui sunt strânse în cartea sa, Eclesiastul.

Haide să ne adâncim puțin în cele câteva principii de viață pe care înțeleptul împărat le-a exprimat în cele citate mai sus!

1. Bucură-te de realizările tale!

Munca este o binecuvântare chiar în contextul trudei zilnice. Realizările noastre vorbesc despre capacitățile și darurile noastre.  Atunci când muncești îți dovedești creativitatea, frumosul care stă ascuns în tine. Nu ai fost creat ca să stai ascuns într-un colț al anonimității ci ai fost creat să fii lumină, să strălucești. Când creăm Îl imităm pe Creatorul nostru, suntem coparticipanți la creația Sa continuă.

Planul lui Dumnezeu cu munca ta nu este să faci mai mulți bani ci să-ți ofere o ocazie de dezvoltare și încântare. Semnificația este mai importantă decât remunerația. Ia-ți timp să trăiești, nu doar să trudești. Nu aștepta să ajungi să ai mult ca să te poți bucura de ceea ce ai.

Mai importantă decât abundența bunurilor este atmosfera din relațiile noastre: “Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște, decât un banchet, cu ceartă.” (Prov. 17,1 NTR).

În cuvintele “mănâncă-ți pâinea azi cu bucurie, bea mulțumit nectarul tău de vie”, descoperim două cuvinte care ne atrag atenția: “azi” și “cu bucurie”.

Nu există o zi mai importantă decât cea de azi. Oricât de frumoasă, împlinitoare și intensă a fost ziua de ieri, a trecut. Nu poți învia trecutul dar poți da viață prezentului. Ziua de ieri este istorie, azi este ziua pentru o nouă victorie și glorie. Trebuie să fim mulțumitori, recunoscători pentru zilele frumoase de ieri dar rostul vieții noastre se scrie azi.
Dacă este lipsă de înțelepciune să te culci pe laurii ieri, tot la fel de neînțelept este să îți amâni viața pentru mâine. Mâine este cea mai mincinoasă zi! Nu pune în contul băncii de mâine, fericirea ta, iubirea ta, generozitatea ta, etc! Oamenii care fac asta, ajung, de obicei, niște falimentari deplorabili.  Toate zilele bune de ieri s-au construit pe un “azi” trăit înțelept iar zilele de mâine vor putea străluci, dacă mai primim viață, datorită zilei de azi fructificată la potențialul ei.

Al doilea element subliniat de Solomon este bucuria. Tot ce agonisești, toată recunoașterea ta socială, au sens dacă sunt asezonate cu bucurie intenționată și împărtășită.

Bucuria noastră se înmulțește atunci când facem și altora parte din ea, de aceea alege azi să te bucuri de ceea ce realizezi împreună cu cei iubiți de tine dar și cu cei neiubiți de nimeni.

2. Trăiește-ți viața în puritate!

“Hainele să‑ți fie albe tot timpul…” Integritatea este una dintre modalitățile prin care dovedești că îți cinstești viața și că te respecți ca om. Cu o conștiință încărcată nu poți dormi liniștit oricât de moale ar fi perna. “Mai bine puțin, dar cu dreptate, decât mari venituri cu nedreptate!” (Prov.17,8), scrie tot Solomon în cartea Proverbelor sale.

Am auzit cu multă vreme în urmă despre hermeline că sunt obsedate ca blana lor albă din timpul iernii să nu fie pătată de murdărie. Vânătorii, pentru a le prinde, aruncă mizerie la intrările vizuinilor lor și le gonesc să intre în ele. Descoperind mizeria de acolo, hermelinele au de ales să-și salveze viața murdărindu-și blana sau să fie capturate dar păstrându-se curate. Se pare ca alegerea, în general, este de a nu se murdări, sfârșind în captivitate și apoi ucise pentru blana lor scumpă.

Dacă “somnul conștiinței naște monștrii”, după spusele pictorului spaniol F Goya, atunci trezirea conștiinței creează oameni noi, “îngeriți” (2), caractere pure în toată puterea cuvântului.

Un astfel de om de caracter a fost Iov despre care citim în cartea cu același nume: “Îmbrăcam dreptatea ca pe o haină, judecata dreaptă îmi era robă și turban; eram ochi pentru cel orb și picior pentru cel olog; eram tată pentru cel nevoiaș și cercetam cauza celui străin” (Iov 29, 16.17).

Cinstea îți deschide porți și ridică de pe tronuri domnitori pentru a-ți da binețe. Haina curăției îți oferă un prilej de sărbătoare în fiecare zi. Când ești îmbrăcat cu haina purității, Cerul îți toarnă untdelemnul binecuvântării peste capul tău. Când ne pierdem cinstea, efectiv, nu mai avem nimic de pierdut. Este o valoare pe lângă care banii, argintul, aurul și pietrele prețioase nu înseamnă nimic.

Onoarea este un mai mare belșug decât avuția.

E posibil să gândești și să-ți spui că cinstea nu are mulți fani astăzi și că cei care sunt îmbrăcați cu albul ei nu sunt aclamați precum mândria, mojicia, nesimțirea, răutatea, corupția și egoismul. Aparent așa este, doar că ceea ce vedem nu este toată realitatea. Gândește-te că Dumnezeu încă ține lumea pe pilonii moralei. Societatea stă pe umerii celor cinstiți, credincioși, altruiști și cu temere de Dumnezeu. În plus, tot ce înseamnă rău sau imoral are viață scurtă. Iată câteva din zicerile Celui care știe sfârșitul oricărui om: “Dacă cei răi înverzesc ca iarba și dacă toți cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciți pe vecie. (Ps.92:7). Oricât am calcula, în orice domeniu al vieții, necinstea ne dă în final pe minus, pentru că este o nonvaloare, o “monedă” cu care cumperi doar durere și distrugere.

3. Permite-ți extravaganța iubirii!

“Îndulcește-ți viața cu femeia iubită (soția ta), ce-a ales să te-nsoțească  în toată viața-aceasta trecătoare”. Cea mai mare realizare a vieții este frumusețea unei relații de iubire care îți transformă banalul într-un irepetabil divin. Când iubești exiști cu trupul aici, dar trăiești cu sufletul în Țara unde s-a “născut” Iubirea. Iubirea este singurul martor că veșnicia există, singura dovadă că avem sorginte divină și că suntem doar rătăciți pe acest pământ dar nu cu rezidență permanentă.

Iubirea dintre bărbat și femeie, prin legământ, este forma sublimă a încăpățânării de a dăinui veșnic,  A iubi nu este greu, este (aproape) imposibil! A fi iubit nu este doar o împlinire cât mai ales o responsabilitate divină. De ce (aproape) imposibil? Îmi place acest răspuns: “Iubirea este un har aparte, o mărturisire care presupune, martiriul” (Mihai Neamțu).

Iisus Hristos evocă faptul că secretul vieții constă în moarte: “Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12,24).

Cu cât ești mai viu doar pentru interesele tale, planurile tale, viitorul tău, cu atât îl otrăvești pe celălalt cu egoismul tău.

Pentru ca ființa unică pe care Dumnezeu ți-a dat-o ca întregire să-și primească viața din belșug la care a fost chemată, tu trebuie să treci prin agonia despărțirii tale de sinele tău egoist prin moartea lui și să înviezi pentru o viață de rodire pentru celălalt. O căsnicie are viață doar dacă fiecare devine martir pentru celălalt în Numele Iubirii. Motivația martiriului este întotdeauna dragostea. Martirii nu mor pentru o idee ci pentru o iubire, iubirea de Dumnezeu și iubirea pentru oameni.  Cel mai bun mod de a te depăși pe tine însuți este să-ți iubești semenii. Viața în doi nu ne scapă de necazurile vieții exterioare ci ne ajută să trecem mai ușor peste ele.

Iubirea este gustarea nemuririi și cine iubește cu adevărat, devine contemporan cu eternitatea pentru că în ființa iubită se ascunde, discret, Dumnezeu. Extravaganța iubirii înseamnă să ai curajul de a sacrifica zilnic dorințele tale egoiste pentru a putea împlini nevoile legitime ale partenerului tău.

Cred că descoperim sensul și împlinirea vieții atunci când partenerii noștri de viață pot spune asta: “Eu nu cer vieții altceva decât să mă lase să stau lângă tine” (3).

4. Viața se întâmplă acum!

“Tot ceea ce mâna ta găsește să facă, fă cu toată puterea ta…!” Probabil că nimic nu poate fi mai dramatic decât o viață consumată dar netrăită cu adevărat. Moartea te sperie cu atât mai tare cu cât realizezi că nu ți-ai trăi viața la potențialul ei. Ceea ce ai fi putut să devii dar din motive stupide nu ai devenit, produce mai mari dureri vieții, mai ales pe sa ultima turnantă, decât orice boală.

Sunt câțiva dușmani groaznici pe care trebuie să îi învingi ca să te poți bucura de viață: lenea, invidia, gelozia, imitarea, procastinarea, egoismul, răutatea, corupția, lăcomia, ura, etc. Toți aceștia și destui alții, sunt dușmani care te sabotează din interior și este suficient să lași pe unul nerăpus, că te va duce la ruină.

Acum e timpul pentru împlinirea visurilor, urmărirea țelurilor, formarea de noi relații, căutarea și găsirea Paradisului pierdut. Tot ce nu ai făcut în trecut dar ți-ai dorit să începi cândva, fă acum! Învață la un instrument muzical, învață o limbă străină, investește în dezvoltarea ta personală, călătorește, gândește cu mintea ta! Acum e timpul să aduci zâmbete pe chipurile oropsite prea devreme, implicându-te într-un proiect social. Acum e timpul să îți dai voie să devii cel care ți-ai dorit întotdeauna, cel care ai fost creat să fii.

Amână până la renunțare definitivă tot ce este rău sau pare rău, dar fă azi cât mai mult din binele pe care sufletul tău l-a gândit. Fii tot ce poți să fii! Fă tot ce poți face și fă bine!

În loc de concluzie, vă las o frântură din discursul ținut de Steve Jobs în anul 2005 la ceremonia de absolvire a studenților Universității Stanford, la scurt timp după ce a fost diagnosticat cu cancer de pancreas care i-a și adus moartea 6 ani mai târziu:

“Când aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: „Dacă trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața ta, la un moment dat vei avea dreptate”. Citatul m-a impresionat și de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineață și m-am întrebat: „Dacă astăzi ar fi ultima zi din viața mea, as vrea sa fac ce fac astăzi?”. Și atunci când răspunsul a fost „Nu” pentru mai multe zile la rând, am știut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea că în curând o să mor a fost cea care m-a ajutat să fac cele mai importante alegeri în viață. Pentru că aproape orice – toate așteptările noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la eșec – toate aceste lucruri pălesc in fața morții, lăsând afară singurul lucru care este cu adevărat important. Ideea că o să mori este cel mai bun mod în care poți evita capcana fricii că ai ceva de pierdut. Ești deja dezbrăcat.

Nimeni nu vrea sa moară. Chiar și oamenii care vor sa meargă în Rai nu vor sa moară pentru a ajunge acolo. Și, totuși, moartea este singura direcție clară spre care ne îndreptăm cu toții. Nimeni nu poate scăpa de moarte. Și așa trebuie sa fie, pentru că Moartea este în mod sigur cea mai bună invenție a vieții. Este agentul de schimbare al vieții. Elimina vechiul pentru a face loc noului.

Timpul vostru e limitat, așa că nu vă pierdeți vremea trăind viața altcuiva. Nu vă încarcerați în dogme, trăind cu rezultatul gândirii altor oameni.

Și cel mai important, trebuie sa aveți curajul să vă urmați inima și intuiția. Ele știu deja ce vă doriți cu adevărat să deveniți.

Toate celelalte lucruri sunt secundare.”

1. Eclesiastul 9, 7-10 – traducere poetică din ebraică a drd. Florin Lăiu

2. Cuvânt compus de poetul Aarual pentru a descrie omul în excelență

3. Din corespendența Corneliei Filipescu pentru Dinu Pillat, citat de către Mihai Neamțu în cartea sa, Vârstele iubirii