Știi că-ți iubesti semenul cu adevărat atunci când comportamentul lui gresit, te doare. Nu pentru că te-a rănit ci fiindcă lui își face rău. iubirea nu caută folosul ei nici măcar în iubire. ratiunea de a exista a iubirii este să ofere nu să primească. iubirea autentică își asumă riscul de a nu fi iubită în schimb.
Iubirea știe ce poate oferi dar nu stie exact ce i se oferă în schimb. iubirea este rareori in haine de sărbătoare, ea este mai tot timpul în haine de slujire și chiar de doliu. iubirea nu se naste atunci când îl întâlnești pe celălalt ci dacă L-ai întâlnit pe Acela, Unicul, Isus. Fără Isus, Cel care este Iubirea în persoană, toate iubirile noastre sunt fade și rapid expirabile. iubirea este un cuvânt sacru, precum Dumnezeu, nu trebuie pronunțat foarte des deoarece se desacralizează, trebuie însă, dovedită la tot pasul.
Iubire este mai puțin o declarație, este o faptă, o acțiune. de aceea ca să nu luați în deșert iubirea prin substantivizarea ei, lăsați-o să acționeze. iubiți-vă acționând și sărbătoriți rezultatul. iubirea este eternitate împrumutată. dăinuiești cât iubești! nu există altă cale de a primi înveșnicirea decât iubind.
