Ce este mai frumos, de acum urmează!

Uitați lucrurile care au fost!
Nu vă mai gândiți la cele vechi!
Iată‑Mă pe cale de a face ceva nou;
acum se ivește, nu‑l recunoașteți?
Voi face o cale în pustie
și râuri în deșert.
(Isaia 43, 18-19)

Creierul este un organ uimitor în corpul uman, cu adevărat misterios, încă atât de puțin explorat. Se spune că avem potențial infinit și că suntem limitați doar de lipsa credinței noastre în nelimitat precum și de finitudinea noastră. Mintea este o supra-putere. Creierul este organul din corpul tău care oferă directive atât părților fizice, cât și capacităților emoționale a existenței tale.

În plus, acest „pachet de grăsime și nervi” stochează  fiecare cuvânt, fiecare experiență, literalmente tot ceea ce întâlnești de-a lungul întregii tale vieți.

Una dintre capacitățile uluitoare ale minții este memoria. Memoria este suma totală a ceea ce ne amintim, este capacitatea de a învăța și de a adapta experiențele anterioare la situațiile prezente. Memoria este abilitatea creierului de a codifica, stoca și de a reaminti ulterior informații, senzații, sentimente atunci când sunt necesare, în mod automat sau conștient. Altfel spus, este capacitatea de a utiliza situații învățate sau experimentate din trecut pentru a rezolva și anticipa evenimente din prezent, respectiv viitor. Memoria influențează comportamentul și este parte din procesul continuu de adaptare la mediu cu tot ce presupune acesta. Ceea ce este bine de știut este faptul că în mintea noastră sunt stocate toate informațiile pe care le-am primit prin cele cinci simțuri de-a lungul întregii vieți. Deși nu ne amintim decât foarte puține dintre informații din trecut, ele sunt acolo în partea de memorie numită subconștient. Păstrăm vii doar acele amintiri care au avut un mai mare impact emoțional asupra noastră, fie că este vorba de emoții pozitive, fie dintre cele negative sau chiar traumatizante. 

În timp ce prețuim experiențele frumoase, minunate din trecutul nostru, suntem, totodată „bântuiți” în prezent de acele experiențe adverse care par să-și fi „pus amprenta ” pe viața noastră. Din anumite motive, se pare că experiențele negative le pot înlătura cu ușurință pe cele pozitive într-o asemenea măsură încât ajung să influențeze negativ comportamentul, distrug relațiile, paralizează abilitățile și chiar înăbuși dorințele de a trăi la superlativ viața care ne-a fost hărăzită de Sus. A spune cuiva care este prins în mrejele disperării să uite pur și simplu acele experiențe traumatizante și să meargă mai departe cu speranță și bucurie, nu funcționează atât de ușor. Trebuie, mai întâi, să accepți acele trăiri ca fiind parte din tine, iar apoi să lucrezi cu răbdare și perseverență la omul pe care dorești să-l vezi mâine, acel tu care ai fost creat să fii, acel tu extraordinar care a fost gândit de Creatorul tău. 

Una dintre cele mai mari probleme cu trecutul este că ne poate paraliza prezentul și chiar viitorul. Când ne oprim asupra trecutului, mai ales asupra lucrurilor care nu sunt atât de plăcute trecutul nostru, aceste gânduri au un mod de a ne captiva la început și în cele din urmă ne înrobesc, făcând aproape imposibilă ieșirea din vechile noastre obiceiuri proaste și vechile noastre atitudini negative. 

Îmi place enorm de mult această declarație divină care concentrează în ea, deopotrivă, atât speranță pentru cel deznădăjduit, cât și dispoziție divină de a ne oferi o nouă șansă de a deveni oameni înnoiți: “Uitați ce este vechi, Eu Voi face ceva nou!” Vă invit să explorăm în rândurile următoare câteva principii și lecții care să ne ghideze spre o înnoire autentică.

Schimbă-ți focusul!

Nu te mai opri asupra trecutului, începe să privești înainte. Deși nu putem să uităm relele pe care le-am trăit și care ni s-au făcut în trecut sau să le ștergem cu buretele,  putem să le înmormântăm acolo și trecând pe lângă mormintele lor, să alegem a nu ne opri în dreptul lor pentru a le rememora. 

Dacă în trecutul tău sunt oameni care trebuie iertați, alege să o faci în ciuda faptului că unii sunt mai greu de iertat. Amintește-ți că iertarea celui greșit îți face bine ție, mai întâi. Simțământul de răzbunare și mânia dăunează grav nu doar psihicului, sufletului ci și fizicului nostru. Diverse boli fizice precum diabetul, bolile cardiovasculare, ulcere și cancere au fost asociate cu mânia, furia, neiertarea și dorința de răzbunare. Biblia evoca asta de peste 2000 de ani: “Un duh mâhnit usucă oasele”, dar se pare că fiecare generație de oameni alege fie să ignore acest fapt, fie să se încăpățâneze să creadă în dreptul ei rezultatele vor fi diferite. 

Iertarea, în schimb, face minuni. S-a demonstrat că iertarea contribuie semnificativ la atingerea echilibrului lăuntric. Dacă neiertarea este risipă de energie, iertarea conservă energia. Iertarea ajută la menținerea și îmbunătățirea sănătății: reduce stresul, contribuie la calitatea somnului, scade numărul simptomelor somatice de genul durerilor de cap și de spate, grețurilor și oboselilor. Din punct de vedere psihic, iertarea aduce cele mai importante beneficii: liniștea interioară și libertatea de a trăi detașat de orice gând negativ legat de persoana care te-a lezat. Iertând eliberezi întemnițații inimii tale și îți transformi sufletul într-un colț de Paradis, o pajiște cu flori al căror parfum îl răspândești asupra celorlalți. 

Dacă trecutul tău conține eșecuri pe anumite planuri, nu mai campa gândurile tale în acele tabere ale bătăliilor pierdute.

Amintește-ți că nu ești un eșec în ciuda eșecurilor prin care ai trecut. Nu permite ca greșelile tale să te definească. Ai greșit dar nu ești o greșeală. Ai căzut dar nu ești suma căderilor tale. Ai dreptul să îți pară rău, să regreți și să plângi pentru că ai eșuat, dar nu cădea în deznădejde și nu te privi ca pe un nimeni. Dacă încă trăiești, dacă citești asta, înseamnă că Puterea Supremă de Sus a decis că ai dreptul la noi șanse, ți-a acordat privilegiul unor noi începuturi. Învață din eșecuri, folosește-le ca și combustibil pentru următorul parcurs. Nu ai fost trimis în lume ca Universul să râdă de tine, ci să ovaționeze parcursul tău spre excelență iar excelența conține și eșecuri. 

Cere iertare lui Dumnezeu, celor cărora le-ai greșit și iartă-te pe tine însuți. Nu este nimic care să fii făcut să nu poată fi iertat de Cel de Sus. Identifică dacă aceste sentimente de vinovăție chiar sunt reale, dacă există temeiuri obiective că ești cu adevărat responsabil pentru ceea ce simți. Există destulă nevinovăție care am luat-o asupra noastră, fără să fie a noastră. Nu ești vinovat că părinții tăi nu ți-au dat atenția cuvenită, că ai fost abuzat în vreun fel, că părinții tăi au divorțat, că ai o gândire diferită de restul grupului, că ai probleme de adaptare din cauza unei traume, etc. dar dacă sunt cu adevărat situații în care în mod explicit ai cauzat cuiva vreun rău sau neplăcere, atunci du-te și cere-ți iertare. Exprimă-ți regretul și manifestă umilință. Dacă vei fi iertat sau nu, nu mai este problema ta. Nu te simți vinovat pentru că cineva vrea ca tu să te simți vinovat deși ai cerut iertare.

Nu permite trecutului să te țină prizonier!

Probabil că cel mai cumplit torționar al sufletelor noastre, un nemilos distrugător de visuri și idealuri este trauma. Trauma poate frânge aripi, desconsidera talente, adumbri perspective luminoase, îngenunchea lideri și vlăgui inimi ce odinioară erau pline empatie, bunătatea și dragoste. “Trauma”, explică psihologul Aida Ivan,  “reprezintă  un eveniment atât de puternic și  atât de intens, venit poate într-un moment neașteptat și nedorit,  care îți depășește posibilitățile de adaptare și peste care simți ca nu poți trece.   Trauma este ca o ruptură sau un gol pe care ai senzația că nu îl poți umple.

Trauma există la fiecare, mai mare sau mai mică, dar  pe fiecare îl afectează diferit, iar când rana este prea grea, prea adâncă, apare si stresul posttraumatic. 

Trauma nu reprezintă neapărat sechele ale războiului. Traumă este decesul unei persoane dragi. Este un accident de mașină. Este vestea tristă că o persoană dragă suferă de o boală gravă. Trauma este decizia șefului de a te concedia.  Dar trauma este mult mai mult. Traumă este fiecare ceartă continuă cu soțul abuziv sau și mai rău, partenerul, pierdut în dependențe.  Traumă este fiecare ”nu ești bun de nimic”  spus  de gura părintelui pe când tu îți dai silința să fii iubit.  Traumă  psihologică este respingerea iubitului  pe care îl dorești atât de tare, dar care nicidecum nu te vrea. Traumă este atunci când  tu ai investit ore bune de muncă, dedicație și  ești umilit  sau hărțuit continuu. La copii trauma este orice act pe care ei îl pot vedea drept părăsire, neglijență, dezinteres sau orice formă de abuz.  Trauma apare când sistemul de adaptare cedează. Adică oricând, pentru că este diferit la fiecare dintre noi pentru că suntem unici.

Stresul posttraumatic cauzează modificări  ale chimiei creierului, de natură patologică. Efectul este că persoana care suferă de stress posttraumatic nu mai poate trăi liber, nu se mai poate bucura, nu mai poate vedea realitatea. Uneori chiar si rutina zilnică devine imposibilă.

Totuși, există câteva tipuri pornind de la evenimentul declanșator: traumele de pierdere, traumele existenţiale, traumele de iubire/ atașament.” Dar vestea bună este că traumele se pot vindeca iar tu ești partea cea mai importantă a procesului de vindecare. Deși, fizic,  nu te mai poți întoarce în trecut ai posibilitatea să o faci mintal prin intermediul memoriei. Deși nu este o incursiune ușoară, ea este de folos pentru că astfel poți confrunta situațiile care ți-au provocat traumele. Cu toate că nu poți schimba ce ți s-a întâmplat, poți alege să nu dai voie ca ceea ce ți s-a întâmplat să te jefuiască de ceea viața ți-a pregătit în prezent și viitor.

Poate că erai prea mic să te poți apăra de abuzator, atunci, dar acum ești capacitat să îți învingi mental abuzatorul din trecut care încă îți râde demonic  sau te bântuie pe coridoarele memoriei tale. Copilul de atunci a fost vulnerabil, neputincios și nu a fost nimeni să-i sară în ajutor, dar acum copilul din tine care încă mai suferă și se teme de o altă agresare,  te are pe tine, adultul care îl poate proteja, iubi, prețui, îngriji cu afecțiune. Acum ești în siguranță, ai șansa ca în viitor fiind să ajuți copilul din trecut să treacă mai ușor peste durere, să îl susții așa cum ți-ar fi plăcut ca tu să fii susținut.

Ai ocazia acum să îi predai anumite lecții pe care era bine să le fi știut și tu. Este momentul să îl ajuți ca să își spulbere temerile și să privească cu încredere spre un viitor luminos pe care să i-l creezi astfel încât să spulbere episodul întunecos. Vorbește-i copilului din tine cu blândețe și empatie amintindu-i mereu și mereu că nu este vinovat, nici responsabil, că nu trebuie să îi fie rușine de modul în care s-au comportat alții cu el prin abuzurile lor. Asigură-l că îți este prețios, că te mândrești cu el, că este eroul tău, că este în siguranță, că va fi protejat și că poate și are dreptul să-și întindă aripile spre lumile și văzduhurile care deja îl așteaptă. Viața nu se sfârșește în traumă, episoadele de durere nu trebuie să îți fure libertatea de a trăi plin de bucurie în ciuda rănilor. Învinge trauma prin iubire; iubirea de Creator, iubirea de sine și iubirea de semeni.

Ajutat și de un specialist, vei putea să treci mai bine prin procesul vindecării. 

Ține bine minte asta: diavolul vrea ca tu să trăiești în acele locuri, momente, timpuri pe care nu le mai poți schimba, dar Dumnezeu îți oferă ocazii de noi începuturi, șanse noi să schimbi ceea ce se poți schimba, de aceea ai primit ca dar ziua de azi.

Nu trăi prin prisma a ce puteai face și ce se putea facă dacă…, ci acționează pe temeiul a ceea ce poți face acum, cu ai acum. Nimic nu se poate schimba în trecut, dar (aproape) totul se poate schimba în prezent și în viitor dacă fructifici ziua de azi. 

Nu depinde de succesul și victoriile din trecut ca să te susțină în prezent.

Cu alte cuvinte, nu te odihni pe victoria de ieri, azi se dă o nouă luptă. Într-o lume în continuă schimbare, sigure sunt doar taxele și moartea. Victoriile anterioare nu te ajută în luptele prezente, ele te pot încuraja sau motiva, dar nu îți pot garanta pacea de care ai nevoie azi. Avem nevoie în fiecare zi de un nou miracol, de o nouă victorie, de un nou succes. Doar ziua de azi contează, cea de ieri s-a dus iar cea de mâine nu ne-a promis-o nimeni. Trăim doar câte o zi, zi după zi. Faptul că ieri ai iubit nu înseamnă că azi poți să nu o faci. Altruismul de ieri nu se ia în considerare azi.

Îmbrățișarea de ieri nu ține locul celei pe care trebuie să o dai astăzi. Îi omagiem și onorăm pe eroii de ieri, dar și ziua de azi necesită proprii eroi. Problemele de ieri și-au găsit propriile soluții, iar problemele de azi sunt în așteptarea rezolvării lor. 

Ziua de azi trebuie să-și numere propriile victorii, să-și încununeze proprii eroi, să își celebreze propriile succese. Dacă lumea și noi înșine am prins o nouă zi, înseamnă că trebuie să luptăm, să ne bucurăm, să construim, să învingem, să iubim și să trăim cât mai intens fiecare clipă a ei. Astfel că astăzi voi alege  o atitudine pozitivă, voi acționa pentru binele comun, îmi voi aduce contribuția în lume. Astăzi voi construi relații profunde, voi trăi conform valorilor autentice, voi avea o gândire limpede, clară, voi aprecia, complimenta și onora pe cât mai mulți dintre cei care merită. Nu voi pune pe cap laurii de ieri, asta m-ar opri să cresc, m-ar împiedica să îi doresc pe cei noi de astăzi. Mediocritatea este nimic altceva decât a trăi la adăpostul reușitelor de ieri și a decide să te oprești acolo. Succesul de ieri mi-a confirmat potențialul, succesul de azi m-a apropiat și mai tare de cel care am fost creat să fiu, omul excelent, omul extraordinar, omul frumos. Nu uita: “ziua de ieri s-a încheiat aseară!” (John Maxwell)

Scapă de mentalitățile învechite!

Nu poți avea o viață nouă cu mentalitățile vechi! O parte însemnată din problemele pe care le avem azi au fost create de mințile noastre de ieri. Rezolvarea lor necesită noi mentalități pe care le deprindem azi. Nu putem face aceleași greșeli și să ne așteptăm la rezultate bune.  Nu putem pune mereu vina pe alții pentru propriile eșecuri și căderi, așteptându-ne, în același timp, să fim apreciați și recunoscuți ca oameni de valoare. Ca să îmbrățișezi noul împlinitor trebuie să spui adio vechiului inutil și păgubos. Gândirea limpede necesită debarasarea de acele tipare mentale defectuoase.

Iată câteva dintre aceste distorsiuni cognitive la care trebuie să luăm seama de acum înainte: gândirea dihotomică în alb-negru, bine-rău (dacă nu faci cum zic eu, înseamnă că nu mă iubești/respecți sau dacă a uitat să mă sune, înseamnă că nu sunt important(ă) pentru el/ea); catastrofizarea (mi-am pierdut gustul și mirosul înseamnă că am Covid 19 și am să mor); gândirea emoțională (știu că partnerul mă înșală, pentru că asta simt); maximizarea părților negative și minimalizarea aspectelor pozitive; descalificarea propriei persoane (nimic nu îmi iese bine, pentru că sunt un prost); citirea minții (când crezi că știi cu certitudine ce gândesc ceilalți); viziunea „prin tunel“ când vezi doar aspectele negative sau doar pe cele pozitive, (de exemplu „vecinul meu este un nesimțit, arogant și insensibil, un om de nimic”  sau “copilul meu este cel mai deștept, cel mai cuminte, nu mă minte, este ca un înger).

Aceste cogniții sunt niște presetări activate de timpuriu în viață și care funcționează pe pilot automat în interferențele noastre cu oamenii sau cu anumite acțiuni ale acestora. Ținând cont de faptul că aproximativ 80% din gândurile automate sunt negative, este important să le chestionăm în vederea validării sau invalidării acestora pentru a nu trage concluzii greșite sau acționa nepotrivit. Câteva întrebări ne pot ajuta în sensul acesta: “Care sunt dovezile ce susțin gândul? Dar cele care infirmă gândul? Care sunt explicațiile alternative? Dar alte puncte de vedere?Ce-ar putea să se întâmple în cel mai rău caz? Dar în cel mai bun caz?”

Anticipează viitorul! Creează viitorul!

Ce vedeți când vă priviți viața în viitor? Vedeți posibilități sau probleme? Viitorul incredibil despre care Dumnezeu vorbește: “voi face o cale în pustie și râuri în deșert” este o promisiune care ne așteaptă la capătul acțiunii. Nimic bun sau frumos nu se întâmplă dacă nu le facem să se întâmple. Doar rele și moartea vin de la sine, pentru bine, frumos și o viață trăită cu sens este nevoie de efort susținut și inteligent.

Ziua de ieri a contribuit la ceea ce ești azi, ziua de astăzi contribuie la ceea ce vei fi și vei avea mâine.

Ziua de azi trebuie să fie un antrenor mai bun decât cea de ieri, pentru că promisiunea divină pentru mâine este mai măreață decât ceea ce ai trăit până ieri și azi. Prea puțini oameni vor să înțeleagă faptul că modul în care își trăiesc ziua de azi influențează în foarte mare parte reușita zilei de mâine.

Tendința firească este de a rămâne prea mult timp în trecut, a nesocoti prezentul și a spera într-un viitor norocos. Consecințele acestei abordări nu sunt greu de intuit. Ignorăm astfel cea mai importantă zi pe care o avem, ce a de astăzi de care se alege praful.

John Maxwell vorbește despre câteva concepții eronate ale oamenilor cu privire la împlinire sau succes în cartea sa “Ziua de azi contează”. Unii oameni cred că succesul este imposibil, prin urmare ajung să îl critice, ba chiar să-l anatemizeze. Pentru că nu este ușor să faci drumuri în deșert sau râuri în pustie, unii cred că succesul nu este decât o utopie, că nu e pentru ei și nici nu au nevoie. Alții cred că succesul  ține de noroc așa că speră să îl găsească. Este o continuă așteptare în a da peste potcoave de cai magice, trifoiul cu patru foi, lozul câștigător sau chiar lampa lui Alladin. O altă categorie de oameni cred că succesul este moștenire de familie, îți este scris în gene sau ține de sângele albastru. Și lista poate continua cu alte credințe deviante de genul celor de mai sus. 

“Speranța uni viitor bun fără a investi în ziua de azi”, scrie John Maxwell,  “se aseamănă cu speranța deșartă a unui agricultor de a obține o recoltă bogată fără să semene nici o sămânță”. Scriitorul Oscar Wilde a scris spre finalul vieții sale următoarele: “Am uitat că și cea mai măruntă acțiune zilnică îți formează sau îți deformează caracterul”. Acesta a murit falit și distrus la patruzeci și șase de ani după ce și-a petrecut ultimii în beții, dezmăț și chiar încarcerat. “O zi de astăzi face cât două de mâine, acum devin ceea ce îmi doresc să ajung”, evoca Benjamin Franklin. Nu ne vom schimba niciodată viața până când nu vom schimba lucrurile pe care facem zi de zi. Succesul, la fel ca și eșecul, sunt obiceiuri iar obiceiurile nu sunt altceva decât suma acțiunilor de fiecare zi. 

Tot ceea ce vrei cu adevărat să obții în viitor se vede prin acțiunile pe care le faci zi de zi. Singura pregătire potrivită pentru ziua de mâine este folosirea cu înțelepciune a celei de astăzi. 

Astăzi este timpul potrivit pentru iubit, pentru bunătate și compasiune, pentru a valoriza semenii, pentru a spune o vorbă bună, pentru a clădi sau întări relații bune, pentru a începe o dietă sănătoasă, pentru iertare, pentru orice lucru bun, frumos și nobil. Astăzi este tot ceea ce ai, așadar, folosește-te de astăzi, crești astăzi!

Lucrurile noi necesită atitudini noi!

Schimbarea nu se întâmplă cu mentalități vechi, cu abordări vechi și cu atitudini vechi. Nu de puține ori punem eticheta cu expirat pe lucrurile pe care niciodată nu le-am încercat sau nu le-am abordat cu atitudinea corectă. Ceva ce crezi că este pierdut definitiv poate fi găsit dacă ai o abordare nouă. Iisus spune o parabolă despre o femeia care avea în casă  zece drahme. La un moment dat descoperă că un dintre ele lipsește, rămânând cu nouă. Nedorind să renunțe la ea se apucă să o caute. Și unde credeți că o caută? Nu o caută afară, nu o caută la prieteni sau vecini, ci o caută în același loc unde este cel mai probabil că a fost pierdută, adică în casă. Iar pentru a o găsi și pentru că nu dă peste ea din prima căutare superficială, ea face câteva acțiuni importante care denotă abordări noi: aprinde o candelă ca să fie lumină mai bună, mătură casa și o caută cu atenție până o găsește. După ce o găsește invită câteva vecine pentru a sărbători bucuria găsirii. O monedă veche s-a pierdut în casa veche iar petrecerea dată în urma găsirii ei ne spune că femeia se raportează la moneda găsită ca și cum ar fi nouă. 

Soția care acum este precum o strașină care picură întruna poate deveni un izvor al încântării tale dacă îți iei timp și răbdare să vezi cine este cu adevărat și prin ce a trecut în viață înainte ca tu să o cunoști. Soțul care este distant și ursuz acum, poate deveni bărbatul acela sensibil în brațele căruia te poți simți acasă, dacă îl tratezi cu mai mult respect și sensibilitate. Nu ai nevoie de o drahmă nouă ca să te bucuri din nou de plinătatea bucuriei și a dragostei în casa ta, ci de o abordare nouă a drahmei care este pierdută undeva în casa ta. Nu ai nevoie de o persoană nouă care să îți lumineze inima și fața, ci de a găsi noi modalități de a pătrunde în întunericul unde zace cel/cea care a spus “DA!” înaintea lui Dumnezeu la altar. Un nou partener nu schimbă nimic pe termen lung în viața ta dacă tu rămâi aceeași persoană. Când tu te schimbi, inimaginabil de multe se schimbă.

Poate că nu ai nevoie de un loc de muncă nou, ci de o etică de muncă nouă. Un nou loc de muncă cu aceeași atitudine ajunge să fie la fel de neplăcut precum vechiul loc de muncă, la fel cum un nou an se va asemăna cu cel vechi dacă decizi să faci o schimbare în interiorul tău. 

În textul evocat la începutul articolului, Dumnezeu spune că va face ceva nou în deșert. Nu spune că va face deșertul o câmpie, ci că în deșert va face ceva nou: o cale și un râu care nu au mai fost.

Omul sfințește locul dacă inima sa este o anticameră a raiului. Ceva diferit se va întâmpla adesea atunci când tu ești diferit. Nelson Mandela spunea că “nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu”. Și dacă te-ai schimbat tu, locul poate să se schimbe. Creează noul în tine, mai întâi, iar locurile și acțiunile se vor înnoi. 

Am privit mai multe filmulețe în care erau filmate diferite persoane care sufereau de discromatopsie, o anomalie a vederii care se manifestă prin lipsa percepției culorilor. Altfel spus, cei care au boala asta văd totul în jur în nuanțe de alb, negru, gri. Pentru aceștia s-au inventat ochelari care corectează vederea. Am lăcrimat de bucurie văzând uimirea lor cu privire la tot ce îi înconjoară; cum se minunau până la lacrimi de culorile unei flori, de frunzele unui copac verde, de albastrul cerului dar mai ales la vederea ființei iubite. Vedeți, culorile erau în jurul lor tot timpul doar că din cauza anomaliei de vedere ei nu le-au văzut ani sau zeci de ani, până când cineva le-a oferit o pereche de ochelari speciali. Dintr-o dată vechiul copac din fața casei a devenit un nou copac privit cu admirație. Vechea curte cu flori, a devenit o atracție, un spectacol de culori, un paradis care se înnoia prin fiecare floare care își deschidea petalele ei colorate. 

Ce este mai bun și frumos de acum urmează.

Trebuie să  întrevedem posibilitățile prin ochii lui cuiva din afara noastră și dincolo de noi, adică Dumnezeu. Noi, în general, realizăm cu adevărat cum trebuiau făcute lucrurile sau cum era cel mai bine să ne trăim viața, după ce am ajuns aproape de capătul ei. Dacă ați citit vreodată mărturii ale celor care mai au puțin de trăit veți fi descoperit că multe dintre ele sunt pline de regrete. Unii au sacrificat fericirea lor alergând continuu după bani ca să ne spună că nu asta înseamnă fericirea. Alții au invidiat, au urât, au fost geloși, ursuzi sau zgârciți ani de zile, ca să constate că împlinirea era să renunțe la toate acestea mult mai devreme. Da, din păcate, noi ne dăm seama cum ar trebui să trăim abia după ce nu mai avem mult timp de trăit. Dumnezeu, în schimb, vede în viitor cum poate arăta viața noastră dacă subscriem și trăim conform principiilor Sale. Dumnezeu este capabil să transforme zonele deșertice ale vieții tale în câmpuri de binecuvântare și abundență. Dumnezeu poate lua o viață aparent inutilă, uscată și o poate transforma într-o viață cu scop și sens.

Orice ne poate împiedica să trăim acel viitor strălucitor – gândire greșită, greșeli din trecut, relații eșuate – este important să ne amintim mereu că nu mai suntem sub controlul lor. Tot ce putem controla este ce gândim acum, cum acționăm acum, ce alegem acum. Dumnezeu este în favoarea viitorului nostru, este calea noastră în deșert și oaza din pustie. El ne va transforma deșertul în câmpuri de binecuvântări și pustiul nostru în grădini ale abundenței, dacă vrem și acționăm și noi în sensul acesta. 

Pentru a ne găsi liniștea trebuie să ne deconectăm de agitațiile exterioare, de zgomotele inutile ale răului și negativității. Este important să poruncim furtunii din interiorul nostru să tacă. Este important să mai închidem frecvențele cu care exteriorul comunică cu interiorul nostru ca să fim cât mai feriți de veștile rele care bântuie coridoarele lumii; să fim atenți la ce privim, la ce auzim, la ce alegem să simțim, la ce gândim și cum ne vorbim nouă înșine și altora. 

Pentru a avea pace în relațiile tale, trebuie să ierți ce este de iertat, să iubești cât poți de mult. Ca să ai pace trebuie să fii un făcător de pace. Ca să fii iubit, trebuie să iubești mai întâi. 

Pentru ca să îți simți utilitatea și împlinirea, pentru a-ți trăi scopul și sensul vieții, slujește semenilor tăi cu dedicare. Fii bun în ceea ce faci și tot ceea ce faci devine cel mai bun bine pe care îl poți face aproapelui tău. 

Ca să te dezvolți în exterior trebuie să cucerești tot mai mult teritoriu din interiorul tău. Trebuie să fii învingător în lupta cu apatia, cu procastinarea, cu indiferența, cu nerăbdarea, cu lipsa de perseverență, cu indisciplina, cu lenea și pierderea timpului. Cu cât ești mai mare în interior, cu atât te extinzi mai mult și în exterior. 

Ca să beneficiezi de mai mult timp, ca să răscumperi vremea, trebuie să nu mai permiți hoților de timp să te jefuiască după buna lor plăcere. Nu mai flecări cu cei care nu au nici un scop măreț în viață, nu mai naviga pe internet fără a avea un beneficiu autentic și real din asta, renunță la distracțiile inutile și păguboase pentru trup, suflet și minte. Și bogatul și săracul au același număr de ore într-o zi, o diferența majoră între aceștia este dată de modul în care aleg să le folosească.

Ca să ai parte de sănătatea sporită, renunță la ceea ce dăunează sănătății tale, atât trupește cât și psihic. Dormi la timp și cât trebuie, majoritatea meselor și gustărilor să fie compuse din alimente “vii”, bea mai multă apă și mai puțin sau chiar deloc băuturi artificiale. Plimbă-te adesea, fă mișcare, ascultă muzică bună, citește cărți edificatoare, poartă conversații revelatoare, stai cât mai mult lângă cei înțelepți.

Triumf sau regret, care dintre aceste stări va reprezenta viața ta? Care dintre ele se va afla în mintea ta sau pe buzele tale înainte de a spune adio acestei lumii?

Fiecare zi este o zi perfectă pentru a schimba ce lași în urma vieții tale și pentru a redirecționa calea potențial distructivă a unei vieți irosite.

Și ce loc mai bun ar putea fi pentru a începe noua ta viață decât acolo unde cei care nu mai sunt au lăsat-o și totodată, ne-au lăsat mărturii despre cum și-ar trăi viața dacă li s-ar mai împumuta timp. Iată, așadar câteva regrete ale celor care mai tineri sau mai puțin tineri, au plecat dintre noi:

• Mi-aș fi dorit să nu mă fi comparat cu nimeni, ci să țin cont și să mă bucur de unicitatea mea.
• Mi-aș fi dorit să am curajul să îmi trăiesc visul meu ca să nu fiu nevoit să lucrez pentru visul altcuiva.
• Mi-aș fi dorit să fi avut curajul să mă pun ca prioritate și nu ca periferie,  în viață. 
• Mi-aș fi dorit să nu fac toate lucrurile mai bune “începând cu mâine”. Acest mâine nu a mai venit niciodată.
• Mi-aș fi dorit să nu fi ținut cont de părerile oamenilor pentru care oricum nu contam. M-am temut prea mult de ce vor spune oamenii dacă îmi aleg propriul drum.
• Mi-aș fi dorit să nu fi trăit atât de mult timp în frici și anxietăți care s-au dovedit a fi ireale.
• Mi-as fi dorit să fiu mai bucuros, mai încântat de realizările mele și nu atât de plin de nemulțumire
• Mi-aș fi dorit să iert mai repede, mai sincer și pe toți. Mi-am distrus inima și liniștea ținând registrele cu relele care mi s-au făcut
• Mi-aș fi sorit să lucrez mai puțin și să mă bucur mai mult de viață. Să călătoresc, să îmi iau timp pentru pasiunile mele și să petrec mai mult timp cu cei iubiți și cu oamenii de bine. 
• Mi-aș fi dorit să apreciez mai mult oamenii, să îi complimentez și să le spun că îi iubesc, în special celor din familia mea.

De aceea, pentru o viață cu totul nouă și împlinitoare, vă propun rețeta unui campion al vieții excelent trăite pe acest pâmânt, Sfântul Apostol Pavel.

“Bucurați‑vă totdeauna în Dumnezeu! Vă spun din nou: bucurați‑vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii! Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin mijlocire și rugăciune, cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus. Tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva vrednic de laudă, cu acestea să vă umpleți mințile și la acestea gândiți‑vă! Iar ceea ce ați învățat, ați primit, ați auzit și ați văzut în mine, aceea faceți! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.”