O minte limpede într-o lume tulbure!

Cele mai de preț valori care trebuie deținute sunt acelea pe care hoții nu le pot fura și care nu ne fac să ne pierdem pe noi înșine chiar dacă le-am avea din abundență. Orice poate fi pierdut sau furat, nu merită obținut și deținut cu orice preț. Adevăratele comori sunt acelea care pot fi duse cu tine oriunde, oricând, fără să stai cu frica în sân că vei fi jefuit și fără să te înconvoi de spate pentru a le putea purta. Adevăratele averi sunt acelea pe care te poți baza atunci când nu mai deții mare lucru pe lângă tine. Bogăția de invidiat  este aceea care se înmulțește chiar și atunci când afacerile tale se închid. Desigur că nu este greu de intuit la ce fel de valori mă refer, însă, din păcate, sunt cele mai puțin râvnite, căutate și deținute de către oameni. În general, suntem mai bogați în ceea ce nu este prioritar și esențial vieții, și precari în cele care sunt imperios necesare pentru a fi deținute pentru o viață cu bogate și autentice împliniri.

“Fiule, ascultă învățăturile mele!
Să nu părăsești Iubirea și noblețea.
Păstrează-ți Gândirea clară și discernământul.
Acestea vor fi viață pentru sufletul tău,
te vor menține în formă și vei fi agreat.
Ele vor adăuga lungime la zilele tale,
ani la viața ta și‑ți vor da pace.
Vei merge în siguranță pe calea ta,
și nu ți se va împiedica piciorul.
Când te vei culca, nu îți va fi frică;
când vei dormi, somnul îți va fi dulce.
Să nu te temi nici de groaza care vine pe neașteptate,
și nici de predicțiile sumbre despre care se vorbește pe la colțuri
Pentru că Dumnezeu va fi chiar acolo cu tine;
Te va veghea să fii în siguranță și protejat.”
(din sfaturile regelui înțelept, Solomon)

Din textul de înțelepciune biblică, postat mai sus, descoperim o parte din acestă valoare inestimabilă a cărei valoare crește exponențial pe măsură ce este tranzacționată de către oamenii care o dețin. Înțeleptul rege antic al Israelului, ne servește prin acest testament spiritual, patru dintre giuvaierele care sunt incluse în cufărul cu zestre divină.

În primul rând, ne sfătuiește apăsat, înțeleptul, “să nu părăsești”, sau “să nu te părăsească, să nu dai la schimb pentru nimic, Iubirea și Noblețea”.  Deși nu voi insista pe aceste dimensiuni de excepție ale omului în excelența sa, acum, aș dori să evoc câteva gânduri despre acestea, în cele ce urmează.

Rostul vieții este iubirea și fără ea, viața este doar un parcurs chinuit între naștere și moarte. Fără iubire, existența este un pustiu fără oaze, un deșert fără izvor, un izvor fără nici un strop de apă. La fel cum avem nevoie de oxigen ca trupul să fie viu, tot la fel avem nevoie de iubire ca sufletul să nu moară. Începem să murim nu de când ne naștem, ci din momentul în care nu mai iubim. Triumfătoare peste moarte este doar iubirea și doar iubind ne “obținem” nemurirea.  În ciuda urii și indiferenței, în ciuda respingerii și a ușilor trântite în nas, în ciuda abandonului și rănilor pe care alții ți le-au făcut, alege să iubești. Cine a ales să te rănescă în loc să te iubească, dovedește că are un suflet rănit, la rândul lui. Oamenii răniți, rănesc! Nu face la fel! Să știi că nu ai nevoie ca să te iubească mulți, este imposibil.  O singură persoană care te iubește și pe care îl incluzi în dragostea ta, poate fi întregul tău univers. Și amintește-ți că unii oameni resping iubirea pentru că nu știu să iubească sau le este frică să iubească. Dar tu iubește, învață să iubești, te vei salva pe tine și asta nu este un lucru mic.

Noblețea este mantia regală de Șinear pe care o îmbracă Iubirea la întâlnirile ei cu oamenii. Unde vezi noblețe, acolo este iubire și unde este iubire, întâlnești și noblețea. Noblețea este binețea pe care o dai perilor albi, este aplecarea și răbdarea pentru copii, este gingășia cu care atingi o floare, este tandrețea cu care săruți mâna unei doamne. Noblețea este dragostea la vedere, pentru oricine și oricând, împrăștiată cu bucurie spre toți, dar manifestată ca un mod de închinare pe ai tăi și pentru cei din tine. Dușmanul nobleței și al înnobilării este lipsa respectului de sine, ne iubirea curată de tine.

Cine nu se iubește precum a poruncit Ziditorul, nu poate iubi și râmâne orfan de oameni și de sine.

Așa cum ai citit, Solomon mai evidențiază două dimensiuni de mare mare importanță, pe care ar trebuie să ne focusăm în regim prioritar, mai ales în acestă vreme a pandemiei pe care o traversăm cu toții. Aceste dimensiuni capitale sunt: “Gândirea clară și Discernământul”. Deși va fi prea puțin ceea ce voi scrie aici legat de gândire clară sau limpede și descernământ, am convingerea că ceea ce vei citi în continuare te va ajuta și îți va stârni interesul să aprofundezi aceste aspecte.

E foarte posibil că știi faptul că oamenii își trăiesc viața bazați pe alegerile lor și în funcție de acestea. Alegerile noastre ne fac să fim ceea ce suntem acum. Suntem atât de departe în viață cât ne-au dus alegerile noastre.

Și asta, zic eu, este o veste cât se poate de bună. Dacă nu-mi place unde sunt sau unde am ajuns, am libertatea de a-mi alege alt drum și altă destinație pentru viața mea. Până la urmă sunt om, nu copac secular ca să nu mă pot mișca și muta în alte peisaje existențiale mai pitorești.

Dar deși avem liberatatea de a alege mai binele, cei mai mulți dintre oameni nu se folosesc de ea din diverse motive: plafonarea (s-au obișnuit cu un anume stil de viață și se simt în siguranță astfel), ignoranța (nu știu că alegeri mai bune aduc o viață mai bună), încăpățânarea (deși au cunoștințe că se poate mai bine, aleg tot calea lor), frica (mai binele are avantajele sale evidente dar vine la pachet și cu anumite necunoscute și incertitudini care necesită credință și curaj), gândirea de grup (dacă majoritatea gândește și acționează într-o anumită direcție, înseamnă că trebuie să fie o direcție bună).

Filozoful David Hume a folosit în secolul al optsprezecelea, următoarea alegorie pentru a atrage atenţia asupra riscurilor gândirii defectuoase:

“Un fermier îndopa o gâscă. La început, pasărea era suspicioasă, întrebându-se „Ce se petrece aici? De ce-mi dă să mănânc atât?“ Timp de câteva săptămâni, omul a continuat să o hrănească în acelaşi ritm, până când, într-un târziu, gâsca a început să prindă încredere. După două, trei luni, orătania era sigură că fermierul nu-i vrea decât binele. Şi fiecare zi în care primea mâncare din belşug îi confirma părerea. Pe deplin convinsă de generozitatea omului, păsării nu i-a venit să creadă când, înainte de Crăciun, fermierul a scos-o în ogradă şi a tăiat-o. Gâsca a căzut victimă raţionamentului inductiv – tendinţa de a trage concluzii generale pornind de la observaţii particulare.”

Iată, așadar, cât de imperios necesar este achiziționarea gândirii limpede și a unui discernământ care să ne confere o “viață din belșug”, un deziderat pe care îl are Însuși Creatorul nostru, în ceea ce ne privește.

Gândirea limpede joacă un rol important în stilul nostru de viață, în calitatea și longevitatea vieții noastre așa cum înțelepciunea divină confirmă: “vor adăuga lungime la zilele tale, ani la viața ta și‑ți vor aduce pace.”

Nimic nu valorează mai mult decât o minte echilibrată, centrată pe soluții, conectată la speranță, impasibilă la mentalități mediocre, flexibilă dar nu naivă, bazată pe dovezi, argumente și nu pe păreri obștești. Cu cât mintea capătă mai multă claritate, cu atât crește abilitatea noastră de a rezolva probleme, de a crea și de a fi ancorată mai mult în obiectivitate. O minte limpede contribuie decisiv la luare de decizii bune legate de scopul vieții noastre, dezvoltarea noastră personală și sănătatea noastră emoțională și relațională. Gândirea limpede ne ajută să aducem echilibru vieții noastre, ceea ce înseamnă să păstrăm proporții rezonabile între timpul de muncă și timpul de odihnă, între investirea în realizări și investirea în relații, între distres și eustres, între a avea și a fi, între vremelnic și veșnic, între urgent și important, între   plăcerea de a câștiga și bucuria de a dărui, etc.

Gândirea clară ne poate ajuta să dobândim cunoștințe de valoare și să luăm decizii de viață mai bune. Cel care deține o gândire limpede este capabil să prevadă consecințe din informațiile pe care le cunoaște și știe să folosească informația pentru a-și rezolva problemele. A avea o gândire clară și a fi un om cu discernământ înseamnă să fii un explorator al tainelor vieții, “curios, bine informat, încrezător în capacitățile tale dar supus divinei rațiuni, deschis la minte, flexibil, echitabil în evaluare, cinstit în confruntarea cu prejudecăți personale, prudent în a face judecăți, dispus să-și reconsidere poziția când este cazul, calm în rezolvarea de probleme, ordonat, diligent în căutarea de informații relevante, rezonabile în selectarea criteriilor, concentrat și persistent în căutarea unor rezultate cât mai precise în cercetările pe care le face.”

Iată alte câteva beneficii și consecințe pozitive ale unei gândiri clare și a unei minți înțelepte și cu discernământ, așa cum înțelepciunea divină le evocă:

Cel înțelept pricepe rostul lucrurilor și înțelege sensul vieții.

Asta îl face să trăiască viața la un nivel superior față de cei care nu au aceste preocupări. Când descoperi cine ești, de ce ești aici, care este misiunea vieții tale, toată viața ta se schimbă. Cel înțelept își trăiește viața în mod intenționat. În ceea ce îl privește, viața nu se întâmplă ci o face să se întâmple. Mintea luminată înțelege că bucuria și tristețea, iubirea sau lipsa ei, abundența și precaritatea, plăcerea și suferința, toate au un rost și toate, deopotrivă, lucrează împreună spre un bine care urmează să vină.

Gândirea limpede îți luminează chipul, aduce strălucire în ochii tăi și în sufletul tău. Când este soare în suflet, razele lui se văd și pe chipul tău. Drept urmare, comportamentul tău devine unul de înaltă ținută prin blândețea cuvintelor, prin iubirea plină de răbdare cu ceilalți și a manierelor alese. “Înțelepciunea dă strălucire feței omului, și asprimea feței i se schimbă”. (Eclesiastul 8,1).

Frica ne face să vedem lucrurile și situațiile neplăcute ale vieții în imagini sumbre sau chiar în scenarii apocaliptice. Îngrijorarea și anxietatea, sabotează mintea creativă și astfel omul ajunge să nu mai vadă nicio soluție pentru situațiile prin care trece. În schimb, credința, speranța, optimismul ne fac să vedem în orice adversitate, o oportunitate. Omul cu minte limpede pricepe că ceea ce trebuie să aibă, va avea și ceea ce trebuie să piardă, va pierde. Nu există câștig fără pierdere și nici pierdere care să nu aducă un anume tip de câștig. Mai important decât situațiile prin care treci este modul în care treci prin ele și ceea ce vei deveni după aceea.

“Omul înțelept este puternic și cel priceput își mărește puterea”.

Vigoarea mentală trebuie cel puțin la fel de mult dorită și obținută precum cea fizică. Mușchiul minții trebuie antrenat chiar mai mult decât orice alt mușchi pentru că știi zicala aceea: “unde nu-i cap, e vai de picioare!”. Ai observat că în aceeași situație de criză, doi oameni pot reacționa total diferit? Poate că știi povestea unui om foarte bogat din antichitate, pe nume Iov, a pierdut în foarte scurt timp toată averea sa, cei zece copii și se îmbolnăvește de o boală oribilă, fără leac. O tragedie de proporții, fără doar și poate. Sfâșiată de durere și suferință profundă, soția lui Iov îi propune să Îl blesteme pe Dumnezeu și să moară, considerând că viața nu are nici un sens   în urma celor întâmplate. Iov se mânie pe atitudinea ei spunându-i că gândește precum o femeie nebună, exprimând mai departe modul în care el vede situația: “„

Gol am ieșit din pântecul mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat!“ Finalul poveștii despre Iov este una care atestă importanța unei minții puternice și a unei credințe nestrămutate în Cel Nevăzut și în cele care încă nu se văd: “Domnul a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai mult decât începutul acesteia… Iov a murit bătrân și sătul de zile.”

Cel înțelept este un om temperat și se ferește de excese!

El știe că viața trebuie investită în ceva măreț și nu irosită în tot felul de  distracții care ne distrag de la scopul vieții și ne pot chiar distruge. Caracterul unui om, se zice, se dovedește în două ipostaze existențiale, atunci când nu are nimic și atunci când are de toate. Ceea ce ne poate distruge este lipsa de echilibru atunci când ajungem în acel punct al vieții când deținem mai mult decât avem nevoie și începem să risipim și atunci când ne înecăm durerile în comportamente adictive. Același Solomon ne sfătuiește următoarele: “Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte: pune-ți un cutit în gât, dacă ești prea lacom.”
O minte limpede este preocupată de depășirea propriilor limite, provocarea ei este ascendența continuă. Cerul nu este limita, este chemarea de a-l cuceri. Pe Les Brown l-am auzit într-un discurs spunând că “tragedia majorității oamenilor nu este că țintesc prea sus și eșuează ci că țintesc prea jos și reușesc”.

O minte limpede are capacitatea de a gândi și de a săvârși binele.

Omul cu mintea limpede este dedicat slujirii umanității și nimic nu-i aduce mai mare plăcere decât să lase în urma sa amprenta bunătății și dragostei. “Rodul celui drept este un pom de viață, și cel înțelept câștigă suflete” (Proverbele 11,30).

Mintea limpede este o minte disciplinată, pasionată și dedicată.

“Pentru cel înțelept este o plăcere să lucreze cu pricepere” (Proverbele 10,23). Prietenul meu, Lorand Szasz, emfaza într-un curs un principiu călăuzitor pentru el: “Dă 100% în tot ceea ce faci, indiferent ce faci, cu excepția donării de sânge!”.

Ei bine, ai putea zice, cele amintite mai sus, acele beneficii ale minții înțelepte sunt sublime, dar celor mai mulți dintre muritori, le lipsesc cu desăvârșire. Sau te-ai putea gândi că deși ți-ai dori să fii printre cei care au o minte limpede și un discernământ care să te călăuzească spre decizii și acțiuni demne de înfăptuit într-o viață, nu știi cum să faci și de unde să începi.

Vestea bună este că tot ce ai de făcut este deja dezvăluit de mii de ani, parte din ele le știi și tu, deja. Nu există secrete în ce privește descoperirea și dobândirea unei minți clare, există doar ignoranță, lipsă de dorință fierbinte, lipsă de răbdare și persevrență, de asumare și disciplină.

Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii! Aceasta este temelia unei vieții trăite frumos, a unei minții în care se odihnește seninătatea, pacea, limpezimea. Frica de Dumnezeu implică trei aspecte importante, după cum le văd eu: a) recunoașterea suveranității divine absolute asupra vieții mele; b) supunerea mea față de principiile Sale imuabile; c) acceptarea providenței divine în viața mea.

Viața și toate evenimentele din ea sunt ocazii în care trebuie să facem alegeri. Alegerile din viață pot fi înțelepte care ne aduc bine, succes și binecuvântare, sau pot fi alegeri nebunești ale căror consecințe sunt durerea, eșecul sau dezastrul. Avându-L pe Dumnezeu și principiile Sale ca reper absolut de conduită și comportament, viața devine un parcurs ascendent și împlinitor în ciuda unor căderi și neajunsuri pe care aceasta le conține.

Acțiunile noastre sunt bune sau rele în funcție de concepțiile noastre despre originea noastră, identitatea noastră, sensul și scopul vieților noastre. Există o diferență majoră de comportament dacă accepți adevărul divin cum că “suntem din neam de Dumnezeu”, creați “după chipul Său și după asemănarea Sa”, sau dimpotrivă, dacă accepți că ai apărut la întâmplare, ești un produs al evoluției sau un accident cosmic. “Nebunul zice în inima lui: Nu există Dumnezeu!”, drept consecință, nebunul trăiește prostește, aparent, după propriile reguli, fără frică de Dumnezeu și nesupus unor norme absolute, fiindu-și lui însuși un soi de măsură sau etalon al vieții. În schimb, înțeleptul, umblă cu grijă în lumea aceasta, dă respectul cuvenit lui Dumnezeu și semenilor lui. Știe de unde vine și care este destinația lui, astfel că inima lui este lipsită de angoasele care îl cuprind pe nebun atunci când se gândește la ziua morții.

Cine are frică sau respect față de Dumnezeu, primește respectul lui Dumnezeu și trăiește fără frică în lumea de acum. Sau altfel spus: “Împrietenește-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace!” (Iov, 22,21).

Cum gândește omul în inima lui, așa este el!

Gândurile noastre afectează comportamentele noastre. În esență omul trăiește mai mult cu sine însuși decât cu ceilalți, dialoghează mai mult cu sine însuși decât cu restul oamenilor, iar lumea în care trăiește cel mai mult din viața sa, este lumea interioară. Ceea mai mare parte din existența noastră ne-o petrecem în noi înșine și cu noi înșine. Cum este sinele tău interior, așa va arăta și sinele tău exterior.  Mediul tău interior se transmite în mediul exterior iar comportamentele tale sunt trupul pe care le-au îmbrăcat gândurile tale. Calitatea gândurilor, concluziilor și acțiunilor noastre poate fi bună sau rea, în funcție de înțelegerea corectă sau greșită a felului în care se implică Dumnezeu în lumea de acum.

Acționăm mai puțin pe baza rațiunii decât ne place să credem. Astfel, dacă ai convingerea că Dumnezeu este Suveranul acestei lumi și că totul se face după înțelepciunea și providența Sa, după ce ți-ai făcut partea ta legată de asumare, implicare și responsabilitate, Îl lași pe Dumnezeu să lucreze mai departe. “Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii de popoare care mă împresoară din toate părţile.” (regele David).

Pe de altă parte, gândurile legate inutilitatea vieții, că ești un rătăcit, abandonat, fără identitate, fără sens și fără o  destinație dincolo de aici, generează frustrări, anxietăți, furii și comportamente negative.  “Cei răi nu au pace! Ei sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl.”

Umblă cu înțelepții ca să devii înțelept!

Ai auzit probabil afirmația că suntem, printre altele, și suma celor mai apropiați cinci persoane cu care ne petrecem timpul. Ei bine, este cât se poate de adevărată. Iată ce spune unul dintre cei mai înțelepți oameni din antichitate, regele Solomon: “Cine umblă cu înțelepții va deveni înțelept, dar cine se asociază cu nesăbuiții va avea de suferit.”

Mintea ta este direct influențată de ceea ce gândesc, vorbesc și de comportamentele prietenilor tăi. De când ne naștem și până murim avem nevoie de afecțiune, apreciere și validare. Acestea le primim sau nu, în cele trei lumi relaționale în care trăim: familiile noastre, prieteniile noastre și societatea, în general. De la vârsta adolescenței, prieteniile tind să fie cel mai puternic cerc de influență, de aceea, ele trebuie alese cu grijă.

Prieteniile sunt foarte valoroase! Un prieten poate fi un izvor de mângâiere în situațiile mai grele din viață. Un prieten este o persoană cu care poți fi vulnerabil, poți vorbi confortabil și poți tăcea confortabil, fără să fii judecat: “Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Prov. 17,17). De asemenea, un prieten poate fi o sursă importantă de sfătuire înțeleaptă: ” Cum înveseleşte uleiul și parfumul inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten” (Prov.27,9).

Cel care vrea să aibă minte limpede, înțeleaptă, nu poate fi prieten cu toată lumea.

Nu trebuie să fii iubit și apreciat de toată lumea! A fi popular nu este totuna cu a fi înțelept. Nu căuta să fii popular, ci caută să devii o influență prin înțelepciunea pe care o dobândești. Calitatea ta umană și caracterul tău pot fi măsurate și prin prisma celor care te disprețuiesc: “… cel integru pe cale este urâciune pentru cel stricat” (Prov. 29,27).

Desigur lista beneficiilor dobândirii gândirii limpede este mult mai mare și complexă. Pe final aș dori să vă ofer, probabil, cel mai important beneficiu al gândirii înțelepte: “Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept…“.

Nu-ți petrece timpul cu flecarii și cu cei care irosesc timpul! Investește-ți timpul căutând știința și priceperea celor înțelepți. Timp rispit înseamnă viață risipită și tot ce vei primi în schimb este durere și batjocură. Folosește-ți timpul și energia pentru înțelepciune și împreună cu cei înțelepți. Traiul cu sens își are începutul în respectul față de Dumnezeu, iar înțelegerea vieții, prin cunoașterea Sa. Prin Înțelepciune, viața ta capătă profunzime și anii vieții tale se maturizează.