“Păzește‑ți inima cu toată atenția, căci din ea ies izvoarele vieții!” (Proverbele lui Solomon 4,23)
În ultima ședința de psihoterapie, am primit o nouă viziune asupra Fericirilor evocate în Evanghelia după Matei, dar și asupra versetelor din Biblie în care suntem încurajați să ne păzim inima.
Pentru a trăi în familia în care ne-am născut și am crescut, mintea noastră produce anumite mecanisme de adaptare, numite defense. Acestea sunt comportamente mai mult sau mai puțin funcționale, care au menirea să ne apere de acele emoții profunde născute din nevoile neîndeplinite în copilăria noastră. Dar, dincolo de toate defensele pe care mintea mea le-a construit sunt EU și toate resursele pe care nu le-am valorificat.
Noi ne naștem cu o inimă creată pentru a primi și a oferi iubire, cu o inimă care caută conectarea și trăiește în conectare, în relații. Aici, în această inimă se află toate resursele noastre. De cele mai multe ori noi ne înghețăm ”inima”, ne înghețăm ”resursele” și cădem în capcana unor mecanisme care ne îndepărtează de inimile celorlalți, chiar și de ale celor pe care vrem să îi iubim sau vor să ne iubească.
Haideți să aruncăm o privire succintă asupra Fericirilor pe care Isus le-a rostit pe munte. Toate calitățile celor pe care Isus îi ”fericește” vin din inimă – ”cei săraci în duh”, ”cei ce plâng”, ”cei blânzi”. ”Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Aceste promisiuni pe care Isus le face, de fapt legământul pe care El îl face cu noi, vin ca o continuare a invitației din Matei 11, 28 ”Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă”. Astfel, odihna pe care EL o promite are efect asupra ”inimii” noastre, transformând-o asemenea inimii Lui – ”blând și smerit cu inima”, Matei 11, 29.
În psihoterapie îmi place să merg dincolo de simptome – de comportamentele disfuncționale, de ceea ce se vede la suprafață – și să îmi ajut pacienții să ajungă la nevoia din inima lor. Drumul nu este unul ușor, multe ziduri trebuie dărâmate, tipare mentale corectate sau chiar spulberate, dar răsplata este mare atunci când ajungi să te cunoști cu adevărat, să te înțelegi, să te accepți și să începi să produci noi comportamente care să răspundă nevoilor tale – de atașament și autenticitate (vezi Gabor Maté).
Cum putem începe acest drum:
Privește dincolo de comportamentele tale!
Întreabă-te de ce faci ceea ce faci? Căror emoții răspund comportamentele tale – de obicei, noi reacționăm ca răspuns la emoțiile noastre, mai exact la fricile noastre.
Practică starea de prezență conștientă!
Starea de prezență conștientă implică identificarea gândurilor și emoțiilor noastre. Emoțiile sunt cea mai profundă parte a sinelui, ele ne ghidează și ne conduc la resursele noastre, la sinele nostru autentic.
A gândi sănătos nu este ceea ce noi putem face în mod natural. Avem nevoie de exercițiu și de determinare. ”Și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 5,10) – este invitația la practicarea prezenței lui Dumnezeu. Dar dincolo de a gândi funcțional, este necesară o cunoaștere mai profundă a ”inimii” și o conectare autentică la noi înșine.
David însuși Îl roagă pe Dumnezeu să îi cerceteze și să îi cunoască inima, căci ”din ea ies izvoarele vieții” (Prov. 4, 23). Să nu uităm că la baza emoțiilor și credințelor noastre stau anumite nevoi neindeplinite. Să identificăm aceste nevoi, să le acceptăm și să le îndeplinim prin comportamentele noastre.
Cunoașterea de sine
Copiii crescuți de părinți care îi văd cu adevărat fiind prezenți în viața lor, observându-le personalitatea, preferințele, emoțiile, nevoile, punctele forte și punctele slabe, învață cine sunt prin reacțiile părinților lor față de ei. Când acest copil privește în ochii părinților săi plini de admirație și încurajare, el vede adevăratul său sine reflectat acolo. Copilul ajunge să creadă ceea ce spune părintele despre el că este. Deoarece părintele său îl vede și îl înțelege cu adevărat, el obține o viziune realistă despre sine și o înțelegere adevărată despre cine este. Răspunde următoarelor întrebări despre tine:
- Ce îți place și ce nu îți place?
- Ce te deranjează?
- Care sunt valorile tale?
- Care sunt talentele tale?
- Care sunt slăbiciunile tale?
- Care sunt dorințele tale?
Bineînțeles, pașii nu se opresc aici. Este un drum lung. Dar, vă invit să porniți pe el. La capătul lui este foarte posibil să vă întâlniți pe voi înșivă!
