Sumar articol
“Ascultă, fiule, și fii înțelept; îndreaptă-ti inima pe calea cea dreaptă”. Proverbe 23,19
“Schimbare” sau “transformare” au devenit cuvinte despre care vorbim mult dar care ne sperie pe fiecare. Toți știm teoretic ce împlinire ar putea aduce în toate domeniile schimbarea din rău în bine apoi din bine în foarte și din foarte în excelent. A te schimba sună tentant și curtăm adesea această idee în preajma unor noi începuturi: începutul anului, ziua de naștere, trecerea printr-o experiență dureroasă, pierderea cuiva important din viața noastră, diferite crize personale sau mondiale care ne afectează în vreun fel, etc. Toți simțim nevoia unei schimbări în diferite domenii ale vieții și mai ales în anumite etape ale vieții. Vrem să se schimbe ceva în relațiile noastre: vrem mai multă împlinire, mai multă înțelegere, mai multă siguranță, mai multe dovezi ale atașamentului. Vrem schimbare în finanțele noastre: să avem mai mult, să investim mai mult, să cheltuim mai puțin, să fim independenți financiar. Vrem schimbare în ceea ce privește trupul nostru: să ne hrănim sănătos, să ne odihnim mai mult, să facem exercițiu fizic. Vrem schimbare dar constatăm că realitatea nu este amabilă cu dorința noastră, că intenția noastră măreață, dă bir cu fugiții în fața muntelui de acțiune care trebuie mutat din fața noastră. Vrem schimbare, intenționăm să o facem și chiar o începem unii dintre noi, dar ea întârzie să apară sau chiar pare să nu avem partea de ea niciodată.
Adevărul, însă, este că inevitabil ne schimbăm. Schimbarea este inevitabilă sau așa cum spunea Schopenhauer “schimbarea este singurul lucru care nu poate fi schimbat”. Deci, ne schimbăm fie că vrem sau nu, însă ceea ce ne tulbură este faptul că dacă nu ne schimbăm intenționat, devenind ceea ce am fost creați să devenim, adică acei oameni extraordinari, ajungem să fim ceea ce niciodată nu ne-am fi dorit; neîmpliniți, frustrați, căzuți în eșecurile noastre.
De ce ne este dificil să ne schimbăm?
Sunt multe motive, poate la fel de multe câți oameni există pe Terra noastră dar vom explora câteva dintre cele mai frecvente.
Schimbarea produce anxietate!
Haide să ne gândim la ce înseamnă a ne schimba! În esență, ca să nu mai lungesc vorba, a te schimba înseamnă să renunți la o parte (mai mare sau mai mică) din ceea ce ești în prezent. La acel tu de care nu ești prea încântat, sau chiar deloc încântat. La acel vechi tu de care te-ai cam săturat. De acel tu care gândește cum a mai gândit, care este copleșit de acele emoții negative care te îndepărtează de cei apropiați și de alte relații importante, inclusiv cea cu tine. Dar a renunța la vechiul tu și a te apuca să pregătești drumul pentru noul tu, este o muncă nu tocmai plăcută și nici confortabilă. Te-ai obișnuit atât de mult cu tine încât a renunța la tine îți poate produce o anxietate tulburătoare. A te schimba înseamnă a decide să schimbi cea mai mare parte din cognițiile tale, să corectezi tipare mentale, să renunți la altele pe care le-ai luat cu tine din copilărie. Înseamnă să fii atent la emoțiile tale, la gândurile tale, la comportamentele tale. Încă de când pornești pe drumul schimbării vei avea de luptat puternic cu mentalitățile tale vechi, cu obiceiurile tale nocive care te-au recompensat la fiecare stare de stres și neplăcere. Se va da o luptă între Goliatul din tine de până ieri și plăpândul David din prezent, dar merită fiecare pas spre schimbare. A-ți schimba interiorul este ca și cum ai face o operație estetică facială care presupune ajustarea nasului, buzelor, pomeților, bărbiei, etc. Te ridici de pe masa de operație, mai întâi ca o mumie plin de bandaje și după câteva zile când le dai jos și te uiți în oglindă, realizezi că nu te mai recunoști în oglindă. Când ni se cere să ne schimbăm sau când dorim să ne schimbăm din proprie inițiativă suntem nevoiți să admitem că o parte importantă din viața noastră a fost construită defectuos. Trebuie să admitem că există fisuri în caracterul nostru, că emoțiile noastre nu sunt dintre cele adaptative sau pozitive, în general vorbind. Când spunem că vrem să ne schimbăm, admitem că sistemul nostru de valori nu este cel care ar trebui să fie iar gândurile noastre nu sunt calibrate pentru o viață împlinitoare ci dimpotrivă. Schimbarea presupune inclusiv eliminarea acelor automatisme defectuoase, acelor obiceiuri proaste care au făcut trasee neuronale adânci în mintea noastră.
Schimbarea nu este confortabilă însă nimic nu este mai inconfortabil sau frustrant decât să trăiești sub nivelul potențialului tău. Să știi că puteai să fii ce ai fost destinat să devii, dar te-ai temut de schimbare.
Schimbarea produce frică.
Un tip de frică este cea de necunoscut. Să presupunem că ești într-o relație toxică sau chiar abuzivă cu partenerul tău. Ai încercat de multe ori să aduci relația la nivelul normalității dar rezultatele sunt tot mai negative și expectanțele sunt tot mai pesimiste. Toate dovezile sunt împotriva continuării relației în felul acesta și cea mai înțeleaptă decizie este aceea de a ieși din relație. Doar că nu este atât de ușor; sunt lucruri construite împreună, sunt momente în doi valoroase, înrămate și expuse în galeria inimii tale și în ciuda certurilor, anumitor abuzuri, relația ți-a oferit o anumită zonă de confort psihic. Măcar știi la ce să te aștepți când vii acasă și partenerul este iar cu capsa pusă. Dar gândul de a te lua și a pleca din relație îți produce totuși suficiente temeri care să mai țină prizonier(ă) în propria relație.
Orice schimbare induce, mai mult sau mai puțin, frica de necunoscut. Schimbarea nu este doar neplăcută ci uneori este și dureroasă. Schimbarea locului de muncă aduce frica de necunoscut: cât de repede îmi voi găsi alt job? Cum și cât de repede mă voi adapta noului mediu de lucru? Dacă voi realiza că noul loc de muncă este mai rău decât cel pe care l-am părăsit?
Schimbarea statului relațional produce, de asemenea, temeri. Cum voi trece peste despărțire și durerea ei? Cine mă va mai dori și cum voi ști că este alegerea bună dacă voi găsi pe cineva?
Un alt tip de frică este cea de eșec. Atunci când pășești pe drumul schimbării ai date puține cu privire la ce te așteaptă după colț. Ai, în schimb, o mulțime de date din trecutul tău care ți-au dat un sentiment de siguranță și confort. Mediocritatea în orice arie a vieții este zona aceea de siguranță în care rămân cei mai mulți oameni, chiar dacă, la un moment dat, le produce frustrări, gelozii, invidii și prejudecăți. Creierul nostru s-a specializat de-a lungul timpului în a ne ușura supraviețuirea prin prezicerea și controlarea evenimentelor viitoare, de aceea orice scoatere a noastră din zona de supraviețuire alertează creierul pentru iminent pericol. Argumentele de genul: “nu ai mai făcut asta!”, “nu știi să faci asta!”, “și alții au încercat și au eșuat”, “vei eșua și vei te face de râs”, etc, sunt câteva dintre primele argumente pe care creierul tău anxios la schimbare ți le va servi ca să te convingă să stai locului.
Haide să luăm un exemplu practic din domeniul relațiilor. Domnul A., un pacient, mi-a cerut ajutorul într-o problemă relațională pe care o avea cu soția sa care era mai mereu agitată și furioasă din cauza comportamentelor lui indolente și insensibile față de ea, în ultimii ani. A realizat că soția sa este tot mai nefericită cu el, fapt care îi displăcea dar pentru o bună perioadă a ales să nu facă nimic în vederea schimbării sale invocând tot felul de scuze întemeiate pentru el, dar și acuze la adresa soției sale. Am avut câteva ședințe de evaluare a situației lor iar la un moment dat i-am cerut să facă anumite comportamente care ar putea schimba relația lor. I-am cerut să asculte cu atenție ce îi comunica soția lui, să fie atent la nevoile ei și să o întrebe ce așteptări are de la el. Pentru că dorea să își salveze căsnicia a decis că va face ceea ce i-am cerut. De la o săptămână la alta îmi povestea cât de ciudat i se pare propria persoană care acum făcea anumite lucruri pe care cândva le considera stupide: spălatul vaselor după ce soția gătea, să nu mai stea ore în șir la televizor ci să petreacă timp cu ea citind, povestind sau plimbându-se adesea împreună și altele. “Uneori mă simțeam precum un adolescent care face curte fetei de care îi place, alteori mi se pare că mă efeminez, iar când port discuțiile cu ea despre ce îi place ei să discutăm, adică poveștile ei despre nimicuri, simt m-am transformat în altcineva. Îmi place și îmi displace, deopotrivă. Îmi place pentru că o văd fericită și deși îmi este greu să recunosc, îmi place și de mine mai mult în varianta asta. Îmi displace pentru că este greu să fiu această variantă a mea, aud acele voci în mintea mea care mă fac să mă rușinez de ceea ce devin. Gândesc uneori că mă depersonalizez gândind, simțind și acționând diferit față de eu cel de ieri. Știu că devin varianta mai bună de om și soț dar uneori este cumplit acest nou cu toate implicațiile lui și mă tem că după un timp voi fi iarăși cel care am fost, că voi claca sub presiune și voi eșua.”
De ce este importantă schimbarea și de ce ar trebui să mă schimb?
- Pentru că dacă nu generez o schimbare intenționată, alegând să devin ceea ce-mi doresc să devin, schimbarea, care este inevitabilă, va face din mine ceea ce nu-mi doresc să devin.
- Pentru că dacă nu aleg să mă schimb devenind mereu versiunea mai bună a mea, totul din jurul meu va lupta să ajung versiunea mai rea a mea.
- Pentru că schimbarea îmi lărgește orizonturile, îmi forțează limitele, mă obligă să îmi deschid aripile și să mă avânt spre culmi ne cucerite încă.
- Pentru că vreau să îmi creez viitorul pentru care am fost creat în lumea asta. Nu vreau să las în mâinile nimănui viitorul meu. Dacă nu-mi creez eu propriul viitor așa cum mi-l doresc și îmi place, cu siguranță, alții mi-l vor crea după plăcerea lor și pentru plăcerile lor.
- Pentru că vreau să cresc, să mă dezvolt, să evoluez, să excelez.
- Pentru că vreau să merg pe acele drumuri noi pe care nu am mai umblat, ba chiar să bătătoresc o cale nouă.
- Pentru că îmi doresc să ajung la acele destinații de fericire, încântare, împlinire despre care doar am auzit de la alții că există însă la care eu nu am ajuns.
- Pentru că vreau să las în urma mea o moștenire spirituală, un exemplu, o dovadă că se poate mai bine, mai mult, mai măreț.
- Pentru că știu că pot deveni mai mult, pot să fac mai mult, să am mai mult și să ofer mai mult.
- Pentru că știu că am fost creat să fiu sus și nu jos, cap și nu coadă, să am parte de viață din belșug și nu precară, o viață plină de sens, frumos și semnificație.
De unde să încep procesul schimbării mele?
În primul rând, fii specific! Ce anume vrei să schimbi și în ce domenii ale vieții tale? După ce ai făcut o listă cu ce ai dori să schimbi sau să îmbunătățești, ia-le pe rând, în ordinea importanței și urgenței. Adesea entuziasmul schimbării este mai mare decât puterea de a face schimbarea. De aceea îți zic să le iei pe rând și aplică tehnica pașilor mărunți.
Apoi e musai să renunți la mentalitățile vechi și anturajul de prieteni care nu devin suporterii deciziei tale de schimbare. Scoate pe “nu pot!”, “nu voi reuși!”, voi eșua!”, etc, din mintea ta. Cum gândești și ce gândești contează! De asemenea, trebuie să conștientizezi că mediul te influențează mai mult decât îți place ție să recunoști. Adevărul crud și dureros este că avem ceea ce avem și cât avem, gândim ceea ce gândim , vorbim cum vorbim, ne comportăm cum ne comportăm așa cum știm deja și din cauza sau datorită grupului de prieteni cu care ne petrecem cel mai mult timpul. Vorba împăratului Solomon: “Cine umblă cu înțelepții se face înțelept dar cine umblă cu proștii, o duce rău!”
Un alt aspect foarte important este să începi cu sfârșitul în mintea ta. Să te proiectezi în viitor și să te vezi un învingător, un om satisfăcut cu rezultatele schimbării tale. Dacă nu poți vedea invizibilul, nu poți crede incredibilul și nu vei putea face imposibilul, posibil. Crede în potențialul tău, în darurile tale și mai ales în Dumnezeu care îți deschide drumul pe măsură ce acționezi pentru visul tău.
Arde vechile punți odată ce ai decis să pășești spre celălalt liman. Altfel spus, renunță la toate obiceiurile negative care te-au ținut prizonier în temnița neputințelor, a regretelor și a lipsei respectului de sine. Nu poți deveni un om nou cu obiceiuri vechi. Nu poți ajunge unde îți dorești dacă vei continua să faci mai departe doar ceea ce-ți place și nu ceea ce trebuie.
Caută-ți un mentor, coach, psihoterapeut, trainer, consilier pentru a putea ajunge acolo unde îți dorești. Entuziasmul nu te va ține foarte mult, motivația va începe să scadă după multele provocări iar ispita renunțării îți va da târcoale după anumite eșecuri. Pentru ca toate acestea să nu se întâmple sau să treci de ele, ai nevoie de cineva care să fie acolo pentru tine, să te îndrume, să te susțină, să te învețe, să te ridice. Acolo unde vrei să te dezvolți cel mai mult, trebuie să lucrezi cel mai mult și mai greu iar singur nu vei putea. În vederea reușitei tale este foarte important să dai cuiva socoteală de progresul tău și să primești continuu direcții, feedback, susținere. Amintește-ți că toți cei care au făcut schimbări remarcabile și au ajuns să își trăiască visurile, nu au parcurs acest drum singuri ci ajutați, sprijiniți de cei care știau drumul și cum se ajunge acolo.
Viața este o continuă schimbare și indiferent că vrem sau nu, cu toții trecem prin schimbare. Ne trăindu-ne viața în mod intenționat, fără alegeri intenționate în vederea împlinirii scopului pentru care am fost creați, vom trăi fără împlinire, fără să fii gustat din plin savoarea vieții, ne vom afunda în regrete și lamentații amare. Schimbarea neintenționată îți va aduce tot ce aduce tuturor oamenilor: doar îmbătrânire, degradare fizică, sănătate precară, mediocritate, resurse la limita supraviețuirii, fărâme de fericire, abundență de frustrări și o bătrânețe tristă.
Pe de altă parte, dacă alegi schimbarea intenționată în timp ce treci prin schimbarea inevitabilă a vieții, existența ta va fi cu totul diferită. Trăind intenționat, îți creezi viitorul pe care tu îl dorești și îl visezi sau, cel puțin, să te apropii de ceea ce îți dorești. Îmi place un citat pe care nu știu cine l-a scris: “dacă nu te trezești să muncești pentru visul tău, vei fi nevoit să muncești pentru visul altcuiva!”. Așa că de ce să mai stai pe gânduri: alege-ți visul, pornește în direcția lui, fă schimbările necesare, investește în tine și dezvoltarea ta, muncește pentru visul tău, caută-ți un mentor și acționează în fiecare zi în direcția scopului tău.
Dă sens vieții tale! Umple-o de semnificație și frumos! Fă o diferență valorizând ceea ce este pus în tine! Trăiește intenționat și fă parte și altora de rezultatele reușitelor tale! Schimbă-ți viața sau viața te va schimba!