O sămânță neplantată înseamnă un potențial risipit!

Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu strigăte de bucurie. Cel ce merge plângând când aruncă sămânţa, va veni cu cântări de bucurie când îşi adună snopii. (Psalmii 126, 5.6)

În bordeiul țăranului, dormeau înfometați cei cinci copilași ai lui. Când s-a născut al treilea copil, se părea că Dumnezeu și-a întors fața spre ei. Câmpul rodise atât de bine încât bărbatul își plăti datoria către cel care-l împrumutase și a mai avut destule resurse să-și transforme coliba într-un bordei modest. Copiii plecau sătui la culcare, soția îl iubea, vecinii îl respectau, dar bietul de el habar nu avea ce urma să vină peste el.

În următorul an, cea mai mare parte din ce a plantat n-a ieșit și din ce-a ieșit s-a ales nimic în urma unei ploi cu grindină. Pentru a hrăni gurile flămânde s-a împrumutat din nou, din nou și iar. De parcă nu le-ar fi fost greu destul, Dumnezeu le-a mai dat încă doi copii între timp. Sărăcia era atât de mare că a trebui să se vândă ca slugi celui care îl împrumutase de bani, pe el, nevasta lui și pruncul cel mai mare.

Toamna venise peste ei fără rod și de data aceasta. Din mila unui sătean primise într-o zi un sac de grâu să aibă la copii. Am împărțit cu drastică drămuire din sămânța primită. O parte pentru hrana pentru câteva zile și o parte pentru semănat.

Când a plecat în acea dimineața la semnănat, copiii  i s-au trezit rând pe rând cerându-i, în lacrimi,  să nu arunce pâinea lor iar în pământ sau la păsările gata să înhațe cu nesaț bobul care va cădea pe margini.

Nelăsându-se înduplecat dar peste măsură de tulburat, țăranul se smulse din mâinile rugătoare ale celor mici și mari, îndreptându-se hotărât spre petecul de ogor care i-a mai rămas. Fiecare bob a fost udat cu lacrimile sale, și cu fiecare aruncare simțea că face o risipă. Păsările îi pândeau boabele rebele ce nu voiau să intre în adânc iar trecătorii îl batjocoreau pentru fapta-i nesăbuită.

Cerul, însă, i-a fost favorabil, țărâna și-a adus aminte de el dându-i rodul așteptat: “mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic, unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.” Puse degrabă secera pe el și-l aduse cu lacrimi de bucurie în hambar. Lacrimile credinței au rodit bucuria succesului.

Povestea acesta este povestea nepopulară și nepopularizată a succesului și de aceea aș dori să descoperim câteva principii care au de-a face cu devenirea noastră înspre rodire.

 1. Noroiul este parte din strălucire

Pare paradoxal faptul că dacă vrei să obții recolta unui spic bogat trebuie să îngropi acel bob de aur în pământul rece și întunecos. Însă ceea ce pare a fi un mediu ostil și nesigur devine singurul mediu favorabil vieții care va izbucni mai târziu în rodire. Ocara este parte a slavei. Putrezirea este necesară neputrezirii. Pierderea este parte integrantă a câștigului. Moartea creează oportunitatea învierii. Ca o sămânță de grâu să devină spic bogat are nevoie de soare, căldură, hrană și… pământ. Lăstarul curat iese din solul murdar.

Nu este deloc popular în timpurile noastre să stai în obscuritate, să crești fără să atragi atenția, să exiști fără să faci zgomot. În generația instant, lentoarea înțeleaptă este văzut drept retard. Exiști că să fii văzut, altfel, ai impresia că nu te vede nimeni că exiști. Nimic mai greșit, pentru că existența ta nu trebuie demonstrată și nici dovedită, ci manifestată astfel încât să conteze, să faci o diferență în lumea ta. Obscuritatea care poate veni peste tine pentru o vreme, este pentru binele strălucirii tale de mai târziu. Obscuritatea face bine la stabilitate, îți cresc rădăcinile și se adâncesc mai puternic în sol. Ce iese prea devreme, se ofilește prea repede.

Lasă obscuritatea să-și facă lucrarea!

Pentru două minute de  performanță pe scenă, trebuie mii și mii de ore de învățare și repetare în insuportabila cameră de studiu. Excelența se construiește în obscuritate dar la vremea potrivită va străluci în plină lumină.
Destinul tău va fi revelat în noroiul pe care va trebui să îl suporți o perioadă. Acest noroi îl poți numi cum vrei: dezamăgire, nesiguranță, respingere și alte tipuri de probleme. Nu renunța la a te dezvolta doar pentru că anotimpul prin care treci este, pentru o vreme, nefavorabil. Permite ca “disconfortul să se transforme într-un catalizator al propriei dezvoltări” (John C. Maxwell). Uneori ceea ce Dumnezeu face în profunzimea ființei noastre este mai de valoare decât ceea ce ar putea construi la suprafață. Ce ar fi zgârie-norii impunători fără o fundație solidă?

Nu există scurtături bune spre împlinire, spre succes, spre rodire. Dacă ajungi să crezi că asta, te vei plasa lângă drum ca să te bucuri din plin de razele soarelui. Numai că acolo sămânța ta va ajunge în burta ciorilor, fără să-ți împlinești menirea vieții tale.

Dacă vrei transformare de tip pop-corn, vei alege solul stâncos. Avantajul este că nu stai în adâncul solului, încolțești repede și te bucuri de confortul covorului verde de mușchi, dar te ofilești prea devreme.

Dacă te crezi prea grozav ca să stai în solul murdar și prea grăbit să-ți dovedești performanțele, vei căuta solul unde cresc buruienile. Adesea suntem păcăliți de peisajul de dincolo de gard. Tot ce e mai bun pentru noi, tot ce avem nevoie sau tot ce ne-ar trebui, avem impresia că se află la ceilalți. Dar dacă ai căzut printre buruieni, vei avea parte de petrecerea de dinaintea sufocării tale. Sămânța de grâu și cea de buruiană sunt genetic diferite. A încerca să fii buruiană când ai fost creat să fii grâu, este un demers care se sfârșește prin asfixiere deoarece nu poți face față cerințelor de transformare.

2. Tot ce e pe cale să producă impact, va aduce opoziție

Primul oponent în drumul dezvoltării tale este mintea ta. Mai ales dacă ai avut parte de eșec în trecut, precum țăranul din povestirea de la început. Eșecul produce în noi o suferință și exact asta vrea mintea noastră subconștientă să evite. Cu fiecare încercare de a reuși acolo unde ai falimentat în trecut, creierul nostru pune o presiune serioasă pe noi. Simțământul dezamăgirii trăit atunci, reacția nepotrivită a altora la căderea ta, drumul anevoios al ajungerii la suprafață precum și umilința pe care ai simțit-o la ultima derivă, mintea ta ți le va aduce ca argument să rămâi în zona ta de siguranță. Însă, așa cum amintea autorul Neale Donald Walsh: “Viața începe acolo unde se sfârșește zona ta de confort.” Atunci când ai de suferit de pe urma experiențelor neplăcute ai două variante: să te lași răpus de experiența amară sau să aprinzi scânteia creativității. Creativitatea îți oferă oportunitatea de a transforma suferința în beneficiu. Atunci când ai o experiență neplăcută, în loc să sfârșești descurajat și să abandonezi potențialul sădit în tine, folosește-te de creativitate căutând o altă cale sau și mai bine, bătătorește una nouă.

A doua categorie de oponenți, este formată de o parte din cei din jurul tău. Un om înarmat cu perseverență, credință, optimism și determinare, este o amenințare pentru mediocritate. Cei mai mulți oameni nu vor să reușești și să ai succes pentru că sfidezi rațiunea de a fi mediocrității.

Lumea mediocră, formată de oamenii apropiați ție, în cea mai mare parte, nu poate suporta gândul că vei putea fi mai bun decât ea, mai prosper decât ea, mai popular sau chiar omul care poate influența o lume întreagă.

Te vor chema la masa logicii și vor scoate din arhiva propriei tale vieți, precum și cea strămoșilor tăi, dovezile că nu poți reuși. Dacă nu te pot convinge să renunți pe cale “diplomatică”, te vor amenința cu represalii și chiar vor trece la treabă.

În asemenea situații, leagă-te precum Ulise de catarg pentru a nu cădea ispitei de a renunța sau detașează-te de mediul toxic care s-a creat în jurul tău. Caută altul în care creativitatea este încurajată și depășirea limitelor face parte din ADN. Învață de la oamenii care reușesc și crede în potențialul pus în tine. Exersează-ți zborul în ciuda aripilor mici, deocamdată și indiferent de numărul juliturilor din timpul procesului de învățare.

3. Tot ce este valoros, va atrage prădători

Nu uita că ai fost adus pe Pământ să rodești nu să te lași mâncat de păsări răpitoare!

Fii atent la cei care vor să-ți fure sămânța bună. Cine sau ce îți fură de obicei bucuria, pacea, credința, dragostea, speranța? Răul există pentru că există binele. În absența binelui, răul nu-și poate îndeplini menirea și îți pierde rațiunea de a exista. Nimic nu poate fi mai periculos pentru împărăția întunericului decât plăpândele candele pe care Dumnezeu le aprinde pe pământ.

Când vei începe să rodești, fii pregătit ca hoții să te jefuiască. Nimeni nu dă cu pietre într-o răchită dar sunt o grămadă care dau în pomii fructiferi. Nimeni nu este interesat de frunze dar toți sunt interesați de poamele dulci ale livezilor. Dacă ești lovit este pentru că s-a găsit rod în tine.

Scopul lor este să cazi înainte de a fi cules.

Ce altceva mai amenință măreția pusă în tine? Să fie pierderea de vreme pe tot felul de aplicații, jocuri și chat-uri inutile pe rețele de socializare? Te-ai gândit că ceea ce urmărești și cei pe care îi urmărești au un impact asupra vieții tale. De ce ai pierde cel mai important capital al vieții tale, timpul, cu cei care te îndoapă cu calorii goale pe Twitter, Instagram, Pinterest, Snapchat sau Facebook? Fiecare zi care trece și în care nu crești, nu te dezvolți, este împotriva ta. Este o zi care te distanțează de rodire și seceriș. Ce nu semeni la timp, nu se face la timp! Ce nu hrănești la timp, nu crește la timp! Dacă nu crește la timp nu poți secera la timp! Iar dacă nu poți secera la timp sau nu ai ce secera, totul este compromis.

4. O sămânță neplantată înseamnă un potențial risipit!

Foarte mulți dintre oameni, sunt mai degrabă colecționari de semințe de soi în loc să fim fermieri cu hambare pline de rod. În majoritatea oamenilor zac talente nedescoperite sau neprelucrate. O parte însemnată din viitorii poeți, pictori, cântăreți, compozitori, scriitori, lideri de geniu, trăiesc în medii care le obnubilează strălucirea. Altora le este prea frică sau nu au destulă credință să vadă succesul care îi așteaptă în ciuda talentului de geniu pe care îl au. Lumea ar putea fi mai bună dacă oamenii ar crea mai mult decât ar consuma. Dacă în loc să ne împrăștiem cu noroi, am planta în noroi semințele măreției pe care le deținem. Dacă în loc să ne denigrăm, ne-am ridica unul pe altul. Dacă în loc să ne invidiem și să ne sabotăm, ne-am promova. Dacă în loc să concurăm egoist, ne-am completa în mod altruist.

Să nu te înspăimânte procesul transformării tale, mai degrabă fii îngrozit de faptul că ai putea risipi capitalul neprețuit pus în tine.

Multiplicarea potențialului tău este strict legat de investirea acelei singure semințe pe care o ai.
In general, nu există om care să nu poată deveni cea mai bună variantă a sa. Dumnezeu nu trimite pe pământ semințe sterile! E posibil ca destui să rodească mai puțin pentru că sămânța lor are mai puțin potențial ca și a altora. Dar ceea ce contează este cantitatea rodului și impactul pe care l-ai avut în viața celor care te-au înconjurat.

Când vei pleca din lumea asta, important este să lași ca moștenire un hambar plin de roadă astfel încât să continui să exiști prin ceilalți care vor continua să te planteze în lume.