“Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun poate că cineva ar îndrăzni să moară.” (Biblia, Sf. Pavel în Epistola către romani)
Fără echivoc ești valoros pentru că ești om. Iar omul este suprema valoare. Dar cum se face că deși toți oamenii sunt valoroși per se, nu sunt tratați toți ca atare? Unul dintre răspunsuri este că foarte puțini își arată valoarea sau, altfel spus, foarte puțini se pun în valoare. Pe de altă parte, chiar dacă toți avem valoare intrinsecă, valoarea recunoscută de către alții este dată atât de sacrificiul pe care suntem dispuși să-l facem pentru aproapele nostru, cât și de sacrificiul pe care semenii noștri sunt dornici să-l facă pentru noi.
Pe scurt, ești atât de valoros pentru cineva în funcție de cât este de dispus să sacrifice pentru tine, și îți dovedești valoarea sacrificând pentru alții. Sacrificăm, de obicei, în zona valorilor noastre. Unde nu există nici un sacrificiu înseamnă că nu există nici o valoare! Complimentele pe care le auzi de la oameni sunt ca niște prăjituri gustoase, adesea, dar ele nu reprezintă cât ești de valoros înaintea lor. Oamenii pot spune lucruri frumoase despre tine pentru că ai făcut ceva lăudabil pentru ei, dar dacă nu sunt dispuși să sacrifice la rândul lor pentru tine cât ai sacrificat tu, măcar, poți să fii convins de lipsa lor de prețuire. Valoarea ta înaintea semenilor este dată de cât de dispuși sunt ei să sacrifice pentru tine când ai nevoie. Poți spune că anumiți oameni sunt valoroși pentru tine dacă sacrifici pentru ei din ceea ce ai și din ceea ce ești.
Pentru tot ce valorificăm, sacrificăm. Isus Hristos, spunea că acolo unde ne este inima ne este și comoara și unde ne este comoara ne este și inima. Dacă partenerul tău este valoarea ta, vei sacrifica din ceea ce-ți face plăcere pentru ceea ce-i face lui plăcere. Dacă valoarea ta sunt copiii, familia, se va vedea în timpul de calitate petrecut cu ei, fie că te joci cu ei, le spui povești înainte de culcare, le oferi daruri sau, pur și simplu, le asculți păsurile.
Vreau să înțelegi bine că există o diferență între valoarea pe care o am ca om și valoarea pe care o produc. În esență, toți oamenii avem aceeași valoare prin faptul că Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa. Însă nu toți ne dovedim valoroși prin ceea ce producem în viața noastră. În general, oamenii te consideră valoros în funcție de ceea ce faci pentru ei. Nu bogăția pe care o deții, nici poziția sau influența pe care le poți avea sunt de preț pentru cei mai mulți oameni, ci cum se răsfrâng acestea asupra lor. Astfel se face că numele Maicii Tereza este mai cunoscut oamenilor din lume decât cel al lui Warren Buffet.
Oamenii sunt valoroși pentru noi dacă sacrifică pentru noi. Patronul tău bogat care te plătește slab poate fi un om lipsit de valoare pentru tine în timp ce vecinul tău cu venituri precare dar simpatic și plin de compasiune care te întreabă mereu despre viața ta, este mult mai prețuit de către tine. Repet, ceva sau cineva este valoros pentru tine dacă sacrifici pentru el și ești valoros pentru cineva, dacă sacrifică pentru tine.
De asemenea, există o diferență între valoarea pe care eu cred că o am și valoarea pe care alții mi-o recunosc. Uneori e posibil să am o părere mai înaltă despre mine decât este ea în realitate iar alteori, deși este reală, valoarea mea nu este recunoscută de către toți.
Dacă valoarea pe care o produci este mare, ea va fi recunoscută, mai devreme sau mai târziu, iar oamenii vor dori să fie beneficiarii ei. Nu înșela așteptările oamenilor cu ambalajul strălucitor, ci depășește-le printr-un conținut de mare valoare! Nu striga în gura mare cine ești, ci fă în așa fel încât faptele tale să fie asurzitoare! Cineva spunea următoarele cuvinte prietenului său lăudăros: “Dacă te-aș cumpăra pentru cât valorezi și apoi te-aș vinde pentru cât crezi tu că valorezi, aș putea trăi toată viața din banii aceștia”. Un supra ego este le fel de păgubos precum o stimă de sine scăzută. De aceea singura măsură echitabilă a valorii este sacrificiul.
Cum devii un om de valoare în ochii celorlalți? Îți ofer doar două “secrete” care, dacă le internalizezi, vei vedea destul de repede roadele:
1. Dezvoltă un spirit de sacrificiu!
Prima persoană pentru care trebuie să sacrifici ești tu însuți. Înțeleptul rege Solomon scria la un moment dat, un adevăr care își păstrează și astăzi valabilitatea: “Cine iubeşte distracţia va ajunge sărac…”. Există e etapă în viață când ești ispitit să crezi că viața înseamnă distracție sau doar distracție. Sigur, vorbim de perioada în care părinții sunt cei care te întrețin. Dar dacă distracțiile devin principalele activități ale vieții tale, tocmai ai dat de rețeta sigură pentru autodistrugere. Cine iubește petrecerile, cu toate adicțiile pe care le acompaniază, își petrece de fapt viața spre prăpastia numită dezastru.
Viața care merită trăită și amintită nu este aceea care se consumă în distrageri, ci aceea care se investește în ceva măreț. Dacă nu sacrifici pentru tine, nimeni nu o va face pentru tine. Dacă nu te investești în propria dezvoltare, de ce ar fi interesat altcineva să investească în tine? Oamenii care ar putea fi interesați să ajute, pun preț pe aceia care au sacrificat pentru ei înșiși mai întâi. De ce crezi că oamenii merg la meciuri, concerte, spectacole și alte forme de divertisment? Pentru că le place, nu-i așa? Dar ce le place în esență? Ce-i fac să revină iar și iar, poate chiar la aceeași artiști? Talentul lor, prestația lor, emoțiile care le trăiesc fiind în prezența lor, corect? Și cum crezi că au ajuns sa fie plăcuți publicului acei artiști sau sportivi? Știi deja răspunsul, așa-i? Au sacrificat din timpul lor, din plăcerile lor, din timpul lor liber pentru a ajunge acolo unde sunt. S-au sacrificat pentru a ajunge să producă plăcere altora prin ceea ce fac și plăcere lor însăși prin rezultatele pe care le obțin.
Cu cât vrei să fii mai de succes, cu atât trebuie să sacrifici mai mult!
Nu poți obține succes în nimic dacă nu ești dispus să sacrifici pentru el. Specialiștii în domeniul dezvoltării abilităților au descoperit că este nevoie de 10.000 de ore de studiu pentru a deveni specialist în acel domeniu. Asta înseamnă peste 13 luni de zile non-stop sau, privind din alt punct de vedere, aceasta dovedește rezultatul unei repetiţii intensive, întinse pe o perioadă de cel puţin 10 ani. Ajungi o valoare recunoscută în funcție de cât te-ai sacrificat să devii ceea ce ești.
Pe de altă parte, ajungi să fii valorizat de oameni dacă sacrifici pentru ei. Oamenii sacrifică pentru tine atât cât ești dispus să sacrifici tu pentru ei. E adevărat că nu toți pentru care ai sacrificat, vor sacrifica pentru tine, dar cel puțin unul sigur va exista. Nici un sacrificiu nu este în zadar. Este ca o sămânță care stă în pământ și așteaptă germinarea. În funcție de specia seminței, germinarea este mai timpurie sau mai târzie.
În general, oamenilor le place mai mult să primească decât să ofere deși principiul divin este tocmai invers: e mai ferice să dai decât să primești. Însă dacă decizi să aplici acest principiu, fiind perseverent în aplicarea lui, chiar dacă nu întotdeauna se văd rezultate imediate, vei descoperi că ceea ce primești după ce te-ai investit în dăruire multă vreme, este mai mult decât ai oferit de-a lungul timpului.
Iată ce spune același Solomon: “Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. – (Prov.17:17). Prietenii adevărați nu-i găsești precum un produs comercial. Prietenul adevărat este rezultatul unei investiții sacrificiale. Pentru a avea un prieten adevărat trebuie să-ți sacrifici, printre altele, cel mai de preț capital, timpul.
Regula de aur a relațiilor de calitate o găsim în Sfânta Scriptură și spune așa: “Tot ce voiți să vă facă oamenii, faceți-le și voi la fel!” Până la urmă, eu sunt măsura după care ceilalți vor măsura sacrificiul lor pentru mine. Acumularea valorilor neperisabile (dragostea, bunătatea, respectul, etc.) se obține de obicei prin sacrificarea multor bunuri perisabile (posesiuni, prestigiu, putere) pentru semenii noștri.
Un alt sfat înțelept la care e important să luăm seama este și acesta: “Aruncă-ţi pâinea pe ape, căci după multe zile o vei găsi iarăşi; împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce rău va veni pe pământ”. Principiul este evident: ca să primești mâine trebuie să oferi azi. Ca să fii binecuvântat de mulți, mâine, când ești lovit de o criză, trebuie să împarți azi cât încă mai ai capital, fiind o binecuvântare pentru cât mai mulți cu ceea ce ai.
2. Manifestă bunătate printre semenii tăi!
“Cine îngrijeşte de un smochin îi va mânca roadele şi cine își respectă șeful său va fi preţuit”, spune un alt proverb biblic. Bunătatea aduce roade atât de gustoase și abundente încât nu ai fi crezut vreodată. Binele pe care-l faci în fiecare zi față de cei care au nevoie de el, se va întoarce înapoi la tine în diferite moduri nebănuite.
Pentru a întări cele de mai sus, mă voi folosi de o scurtă poveste. Tatăl regelui Solomon, al doilea monarh al lui Israel, David, a fost unul dintre cei care au beneficiat de o bunătate aleasă din partea prințului Ionatan care mai târziu a răsplătit-o într-un mod supra-uman. David a legat o prietenie extrem de strânsă cu fiul regelui Saul, Ionatan. Atât de strânsă încât atunci când regele Saul a devenit o amenințare pentru viața David, Ionatan și-a riscat viața pentru el, protejându-l și deconspirând planurile criminale ale tatălui său. Bunătatea lui Ionatan i-a salvat viața nevinovatului David, care ulterior i-a luat locul lui Saul, pe tronul lui Israel. Din păcate Ionatan și tatăl lui, regele Saul, sunt uciși pe câmpul de bătălie, într-o luptă împotriva filistenilor. După moartea lui Ionatan, noul rege, David, concepe un plan de binefacere abundentă pentru toți membrii familiei prietenului său de suflet, Ionatan. Iată cuvintele lui David adresate administratorilor regali precum și fapta de bunătate pe care o manifestă el: “Impăratul a zis: “Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să ma port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Și Tiba a răspuns împaratului: “Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare. Împăratul David l-a trimis să-l ia din Lodebar. Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David… David a zis: “Mefiboset!” El a raspuns: “Iată robul tău!”
David i-a zis: “Nu te teme, căci vreau să-ți fac bine din pricina tatălui tău Ionatan” (sublinieri personale).
Bunătatea, spune cineva, este limba pe care o înțelege fiecare om de pe planetă. Valoarea noastră este crescândă înaintea oamenilor prin faptele de bunătate răspândite printre ei. Până la urmă “ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”. Ajungi să fii prețuit tot mai mult, de tot mai mulți datorită bunătății tale. Nu trebuie să ai întotdeauna o cauză pentru a fi bun, fii bun pentru că, pur și simplu, nu poți să fii altfel. Nu-ți retrage bunătatea pentru că unii pot profita de ea și nu manifesta bunătate doar pentru că cineva o merită din plin. Fii bun pentru că tu meriți! De fapt cea mai înaltă dovadă de bunătate este atunci când o manifești față de aceia care merită mai puțin. Și adesea, cei care o merită cel mai puțin, au cea mai mare nevoie de ea.
Valoarea unui om nu se măsură după avutul lui, ci în câți a investit din ceea ce a avut. Nu cât lasă în urma sa, ci câți îl vor urma în bunătate după ce nu va mai fi. Nu vei rămâne în amintirea oamenilor pentru că ai fost iscusit în a aduna posesiuni, dar cu siguranță vei rămâne în inimile celor care au beneficiat de dăruirea ta. Bunătatea noastră dăinuie mai mult decât noi înșine și este una dintre cele mai de preț moșteniri pe care o putem lăsa celor după noi: “Bunătatea şi credincioşia să nu te părăsească niciodată! Poartă-le ca un colier în jurul gâtului tău și scrie-le în inima ta! Atunci vei găsi bunăvoinţă şi un bun renume înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi rezistenţă oaselor tale. ” (Prov. 3,3.4.8)
Dacă “bunătatea îl protejează (chiar și) pe rege şi prin bunătate, tronul lui este în siguranţă”, tot la fel se întâmplă și în dreptul nostru. Bunătatea este atât un scut împotriva răutății, egoismului, zgârceniei și invidiei care se vor cuibărite în inimile noastre, cât și o garanție a unei vieți trăite cu sens.
Acum că ai ajuns la finalul acestui articol, te invit să (îți) răspunzi la câteva întrebări care te vor putea ajuta să treci la acțiune și apoi să te lași provocat de doleanța noastră.
- Care sunt comportamentele, obiceiurile, acțiunile la care trebuie să renunți acum pentru a te forma ca om de succes?
- Ce trebuie să sacrifici azi astfel încât să obții rezultatele frumoase de mâine?
- Cât de mult îți dorești să atingi măreția pusă în tine și dacă îți dorești, ce faci pentru acesta?
- Care sunt limitările tale din acest moment? Ce te ține pe loc?
- Cât de des faci acte de bunătate? Cât de des le vei face de acum înainte?
- Nu uita că primești de la lume ceea ce oferi lumi! Ce vei oferi azi?
Lasă-ne, fie un comentariu cu o decizie pe care ai luat-o acum ori recent, fie ne scrii un citat care ți-a plăcut sau te-a motivat citind acest material și poți fi unul dintre câștigătorii unei cărți (bestseller) de dezvoltare personală.
