În viață trecem prin mai multe etape ale devenirii. Prima fază este aceea de “purtați în brațe”. Ne naștem și nu știm să facem mai nimic decât să plângem pentru orice nevoie, să ne umplem burticile și scutecul. Lumea ne ține în brațe și pentru o vreme suntem un fel de soare, toată lumea gravitează în jurul nostru. După un timp vine perioada mersului patruped. Orizontalitatea ne este prieten iar gravitația nu e atât de ostilă. Lumea ne asistă si ne aplaudă fiecare mers târâș. Nu la mare distanță de etapa acesta este cea în care încercăm să explorăm lumea noastră mică, pe două picioare. Multe căderi, o groază de cucuie dar într-un final ne prindem cum e cu echilibrul, viteza de deplasare și devenim tot mai siguri pe noi.
După ce am învățat să mergem și stăpânim cât de cât știința bipedă, mai împingem o limită, mersul pe bicicletă, pe role, etc.
Odată ajunși la vârsta de adulți și cu cât ni se adună anii, ne scade apetitul pentru depășirea limitelor și simplul fapt că mai suntem în picioare trece drept realizare.
Pe nesimțite și fără să ne fi dorit asta, ne reîntoarcem la etapa primară a existenței când cel mai mult plângem sau ne plângem de tot ce ne lipsește, ne umplem burțile și așteptăm salariul, șomajul, ajutorul social și pensia.
Acest mod de a exista, mi se pare un scenariu de coșmar împotriva căruia lupt să nu aibă loc în viața mea. Cred că și tu faci la fel, nu?
“Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai?”Sfânta Scriptură, Ieremia 12,5
Textul citat mi se pare inspirator, provocator, revoluționar. Nu mai poți fi omul care ai fost după ce descoperi ceea ce poți ajunge să fii. Nu viteza de deplasare este provocarea pusă în fața noastră ci posibilitatea transformării, a metamorfozei. Știm că viața este o cursă, însă miza nu este să-i depășești pe ceilalți ci să te depășești pe tine însuți.
ești tu într-o variantă complet schimbată.
Astfel, succesul unei om nu se măsoară după ceea ce a deținut în viață ci după ceea ce a devenit în viață.
Dumnezeu nu a creat înălțimile ca să vedem noi cât de mici suntem, să fie explorate doar de păsări și capre sălbatice. Ele există pentru a ne stârni interesul, a ne determina să le cucerim și a descoperi cât de departe, de sus putem ajunge.
Aproape toți putem să mergem, câtorva le place și alergatul însă doar puțini ajung atleți de performanță.
Cum poți să întreci caii de curse? Cum poți ajunge pe podium?
-
“Trebuie să te antrenezi ca să porți o torță”,
a afirmat fostul atlet și erou, Louis Zamperini, care a purtat de mai multe ori flacăra olimpică la Jocurile Olimpice. Antrenamentul este lupta ta împotriva confortului tău în vederea obținerii măreției tale. Ca să strălucești pe podium este necesar să transpiri mult la antrenament. Sau așa cum spunea Benjamin Franklin: “Nereușind să te pregătești, te pregătești pentru nereușită”. Fiecare exercițiu, repetiție, exersare te face să-ți împingi mai departe limitele. Victoria se câștigă la antrenament și se confirmă în ziua competiției.
-
Aplică regula de aur a succesului: OST! Obiective, Strategii, Tactici.
Alastair Cambell, cel care propune regula acesta în cartea sa “Winners and how they succed” oferă un exemplu practic al aplicării acestei reguli. “Să presupunem că vrei să slăbești. Obiectivul este acela de a pierde în greutate. Strategia este să te antrenezi asiduu și să ai o dietă sănătoasă. Tactica este să alergi un anumit număr de kilometrii și să stabilești ce tip de alimente vei include în noua ta dietă.” Nu poți fii un învingător dacă ești precum o corabie neștiind în care port va trebui să ancoreze, care este traseul și cum vei face față la provocările navigării.
-
Evită să ajungi pe locul 2!
Cel mai confortabil loc este locul doi, dar este și cel mai periculos. Faptul că ești aproape de primul și la mare distanță de ultimul te face să te simți aproape campion. Dar aproape campion este de fapt un perdant sigur. “Cea mai mare frică a mea este să termin cursa pe locul doi și aceasta mă propulsează spre victorie”, a spus Michael Andretti, pilot și multiplu campionul de curse.
-
Pleacă de la start întotdeauna cu gândul de a câștiga.
Previzualizează-ți reușita, inovează, acționează în mod neașteptat și câștigă în mod cinstit.
-
“Pay now, play later!”
Adică plătește acum prețul succesului tău și distrează-te mai târziu. Renunță la plăcerile de-o clipă pentru satisfacția pe termen lung. Unul dintre campionii spirituali ai creștinismului, Sfântul Apostol Pavel scria într-una din cărțile sale: “Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări… Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire”. Nu poți obține maxim de confort cu minim de efort. Dacă te relaxezi acum când este timpul să sacrifici, te vei agita peste măsură și fără folos mai târziu. În prima parte a vieții, este înțelept să semeni semințele bunăstării, să îngrijești ceea ce crește ca să te poți bucura de recolta din a doua parte a vieții.
Așa cum deja am observat, citind cele de mai sus, excelența stă în determinare, disciplină și perseverență. Îmi place cum spune Jen Sincero: “Trebuie să treci de la dorința de a-ți schimba viața, la hotărârea de a-ți schimba viața. Va trebui să crezi în lucruri pe care nu le poți vedea și în unele lucruri despre care ai dovezi depline că sunt imposibile. Va trebui să te străduiești să-ți depășești temerile, să eșuezi în repetate rânduri și să-ți faci un obicei din a întreprinde lucruri care nu îți sunt chiar la îndemână. Va trebui să renunți la convingerile vechi, care te limitează, și să rămâi la hotărârea de a crea viața pe care ți-o dorești, ca și cum viața ta ar depinde de acest lucru. Pentru că, ghici ce? Viața ta chiar depinde de asta.”
Aprofundează:
- Cât de des aplici regula de aur a succesului? Ți-ai stabilit clar obiectivele, strategiile și tacticile? Ai nevoie de ajutorul nostru?
- Cât de des ești tentat de locul doi?
- La ce ai hotărât să renunți acum, să sacrifici pentru confortul de mai târziu?