Succesul se clădește din interior

Există o continuă ispită de a măsura valoarea unui om după ce are și nu după ce este. Ambalajul poate trece lesne drept conținut iar conținutul se aruncă adesea la gunoi din cauza ambalajului inestetic.

Sacrificăm principii de dragul poziției și desfacem relații din dorința nebună după întâietate. Cei mai mulți vrem doar să fim văzuți și din cauza aceasta ne-am pierdut viziunea. Uităm că istoria care contează nu se scrie cu sânge, invidie și ură ci cu iubire și sudori ale sacrificiului.

Niciodată nu te satură ceea ce ai acumulat, în schimb, te împlinește ceea ce ai dăruit.

Succesul se clădește din interior, astfel că trebuie să fim “mai mari în interior decât în exterior”, scrie John Maxwell. Atunci când suntem mai mari în exterior decât în interior, tot ce am construit este amenințat de prăbușire.

Succesul care contează este bazat pe valori interioare neexpirabile și nu pe valori exterioare care sunt supuse degradării, demodării și învechirii. Nimic din ceea ce expiră nu trebuie să te frământe dacă nu deții. În nimic din ceea ce are termen de valabilitate nu ar trebui  să investim prea mult timp, energie și bani. Nimic din ce este amenințat de rugină și molii nu are valoare intrinsecă.

Haidem să explorăm câteva dintre valorile neperisabile care ne construiesc și ne diferențiază față de restul omenirii:

1. Dragostea.

   Tragedia noastră ca oameni este că ne risipim prin neiubire. Dacă ar fi un singur lucru pentru care să merite să trăim acela este iubirea. Nu cunosc nimic mai sublim decât iubirea activă și nimic mai odios decât egoismul. Cel mai de temut moment în viața nu este cel al morții ci atunci când nu mai iubești și alegi să nu te mai investești iubindu-ți semeni. Iubirea nu caută folosul ei nici măcar în iubire pentru că rațiunea de a exista a iubirii este, în primul rând, să ofere și nu să primească. De aceea iubirea este mai puțin o declarație, este o faptă, o acțiune. Cine iubește slujindu-i pe cei mai de jos, va ajunge sus și va fi înălțat pe culmi tot mai înalte.

Nici un om nu este mai mare decât iubirea sa față de aproapele lui. Iubirea îmi definește identitatea, existența și esența. Sunt suma iubirilor mele! Destinația mea și destinul meu este în locul unde inima și-a găsit dragostea.  Dăinuiești cât iubești și doar dacă ai iubit!

2. Bunătatea.

   Teologul Berdiaev scria: “pâinea pentru mine este o problemă materială, dar pâinea aproapelui meu, este o datorie spirituală”. Succesul unui om se măsoară, în esență, în funcție de câtă bunătate a manifestat printre oameni. Nicicând nu poate fi dovedită mai bine propria bunătate decât atunci când trebuie manifestată față de cei care nu o merită. La fel ca si diamantul care nu-și pierde valoarea chiar dacă este aruncat în noroi, tot așa este și cu bunătatea. Ea își manifestă tandrețea și atunci când răutatea îi rânjește luciferic. Fiind o valoare neperisabilă, eternă chiar, bunătatea nu caută la fața omului și nici la faptele lui ci se oferă plenar în ciuda diformității existențiale a subiectului. Bunătatea care se oferă în funcție de criterii și care încetează în fața celor răi, nu este bunătate ci altceva. Înțelepciunea biblică spune că “ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”^[1] și este un adevăr ce nu poate fi invalidat.

3. Răbdarea.

   Trăim într-un timp în care tot mai mulți oameni aderă la un nou cult, cultul clipei. Răbdarea este una dintre armele omului liber. O persoană care are răbdare își ia viața în propriile mâini, are întotdeauna grijă să clădească bine, pe termen lung, să nu se lase intimidată de izbucnirile de moment din jurul său. Nerăbdarea face din noi niște cârpaci existențiali, punem petec peste petec, niciodată capabili să croim o stofă nouă. Ne condamnăm prin nerăbdarea noastră la blestematul cult al improvizației.^[2]

Răbdarea se învață în timp, având-și geneza în lacrimi de durere și speranță. Cu cât învățăm mai repede că “toate își au vremea lor” cu atât ne vom bucura mai mult și mai des de frumosul care ne așteaptă la capătul răbdării. În fond, la ce și unde ne tot grăbim? Viața trebuie savurată, nu înfulecată zgomotos!

4. Credința.

   Cea mai profundă și complexă realitate nu este cea pe care o vedem, simțim sau atingem ci este dincolo de acestea. Cele mai multe lucruri care se văd și pe care le deținem, au fost făcute deși nu au mai existat vreodată. Întâi le-am văzut în mintea noastră iar apoi am crezut că pot fi făcute și le-am creat. Fără credință viața nu are Nord.

Credința nu este un mijloc cu ajutorul căruia primim de la Dumnezeu ceea ce ne dorim ci invitația Sa de a explora atât tainele propriei noastre existențe cât și a propriei sale existenței. Cu cât te cunoști mai bine, cu atât îți descoperi limitele, dar cu cât descoperi mai mult din Dumnezeu, cu atât realizezi potențialul nelimitat pentru care ai fost creat. Fiecare se dezvoltă în viață în funcție de nivelul lui de credință.

5. Nevoia de integritate

   Nevoia de integritate este mai mare azi ca niciodată.

   E la modă să o dai la schimb pe bani, poziție, diverse avantaje, bunuri materiale, etc. Însă odată ce ți-ai pierdut integritatea, nu mai ai nimic de pierdut. Un om lipsit de integritate este ca o găleată găurită dintr-o fântână; până ajungi să bei din ea, apa s-a scurs deja. De obicei, oamenii care au pierdut puncte importante la acest capitol, își fac mult reclamă cu ceea ce au făcut și ceea ce dețin, sperând că valorile materiale vor compensa lipsa acestei valori spirituale. Reputația nu ține locul integrității indiferent cine am fi.

Înțeleptul împărat Solomon scria într-un dintre proverbele sale:

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare…Sfânta Scriptură, cartea Proverbele lui Solomon 22,1

Banii pierduți se câștigă mai ușor decât un caracter compromis. Câștigi mult mai mult decât pierzi dacă alegi să-ți păstrezi caracterul în locul unei reputații oferite prin compromis.  Cineva spunea că dacă reputația ar fi fotograful, caracterul ar fi fața fotografiată. Dar dacă fața îți este respingătoare, degeaba te pune fotograful în lumina blițurilor. Succesul de moment este o chestiune de sclipire isteață. Succesul pe o perioadă mai lungă este rodul efortului consistent. Dar succesul permanent se obține datorită calității tale umane.

Iar influența bazată pe integritate este un succes care are viață mai lungă decât noi.

Am prezentat doar câteva dintre valorile asupra cărora trebuie să ne concentrăm dacă dorim un succes care merită să fie trăit și amintit generație după generație. Merită luate în considerare spre edificare și alte valori eterne precum

• blândețea (înțelepciunea de-a evita violența),
• pacea (înțelepciunea de a rămâne calm în mijlocul furtunilor vieții),
• temperanța (înțelepciunea a știi cât îți este destul),
• bucuria (înțelepciunea de a sărbători viața în toate anotimpurile ei),
• facerea de bine (iubirea în haine de lucru)

și altele.

Te sfătuiesc să îți acorzi încă 2 minute în care să reflectezi la aceste valori și să iei decizia de a dezvolta câte una dintre acestea, începând cu aceea la care ai cel mai mult de recuperat.

Și pentru că știu că e greu să mergi singur pe drumul dezvoltării personale, sunt aici să te ajut!

^[1] Sfânta Scriptură, cartea Proverbele lui Solomon 19,22

^[2] Idei preluate din cartea Despre nerăbdarea de a fi răbdător – Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru, pp. 23,30