Fiecare tindem spre un ideal. Inițial îl facem cât mai clar, distinct, nemaiauzit. Apoi luăm o doză de realism și ne mai potolim, mulțumindu-ne cu tot mai puțin. Fără să observăm, ținta pe care ne-o punem suferă modificări. Ajunge tot mai vagă, aproape uitată.
Idealul e la fel de maleabil ca intențiile noastre. Crește odată cu noi, suferă odată cu noi, moare atunci când e ignorat.
de oameni de treabă.
Însă oamenii de treabă nu vor aduce un aport semnificativ umanității. După un timp nici pe ei nu se mai suportă. Omul de treabă este mediocrul cu acte în regulă. Unde îl pui, acolo stă! El lucrează pentru normă, nu pentru performanță sau excelență. El nu are idealuri ci sarcini de îndeplinit. Mediocritatea e o piedică în calea omului autentic. Da, autentic dezgustat sau autentic pasional. Mulți au decis să se retragă în această carapace a unei politeți seci, una care se mulțumește cu puțin și oferă puțin. Am devenit niște subnutriți intelectuali și emoționali.
Este nevoie mare de oameni care urmăresc excelența. De acei oameni pentru care a pune valoare în semeni este mai important decât fluturașul de salariu. De acei oameni care nu pot dormi liniștiți dacă nu au făcut bine ceea ce trebuia făcut. Oameni care să facă ceea ce le place și să le placă ceea ce fac.
impulsurile
spre mediocritate.
Cel care eșuează în drumul spre excelență este mai de dorit să-l ai pe lângă tine decât pe mediocrul fardat ce se dă drept eminență. La locul de muncă, dă-ți toată silința pentru ceea ce faci; în familie, nu renunța la comunicare doar din frica de ceartă; în societate, nu te molipsi de nesimțirea ce abundă în jurul tău.
Doar când lucrurile încep să fiarbă în jurul nostru, când societatea geme de nesimțire și oportunism, parcă ne deschidem larg ochii și realizăm ce am pierdut. Legea entropiei sociale poate fi suspendată atunci când tu și cu mine suntem mai mult decât mediocrii, atunci când îi inspirăm pe ceilalți înspre progres și nu stagnare. E drept: stagnarea e mai confortabilă, însă mult prea păguboasă.
Tu n-ai defăimat lumea, munca, bucuria prin nepăsare. Te-ai ferit cu succes de maladia lucrului făcut de mântuială și ai răzbit prin atâtea obstacole. Povestește-ți drumul, spune altora cum ai răzbit, inspiră-i prin viața și activitatea ta. Acordă timp pentru ca exemplul tău bun să fie contemplat și apoi renăscut în ceilalți.
